Joi, 20 iulie, la statuia reginei Maria din faţa teatrului orădean, a avut loc o dublă comemorare. Manifestarea a fost dedicată împlinirii a 90 de ani de la decesul regelui Ferdinand şi trecerii a 79 de ani de la decesul reginei Maria.

 

Evenimentele de comemorare sau de celebrare a membrilor Casei Regale din România au devenit deja o tradiţie în Oradea, graţie iniţiativei câtorva asociaţii din judeţul nostru. Acestea sunt Clubul Monarhiştilor (preşedinte Daniel Nica), Alianţa Naţională pentru Regatul României şi Asociaţia Amicii Regelui Mihai (preşedinte Marius Victor Laurenţiu), Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (preşedinte George Manicea) şi Asociaţia Deportaţilor şi Victimelor Oprimării Comuniste şi Refugiaţilor din Ardealul de Nord (preşedinte Ioan Brazda). Membrii şi simpatizanţii acestor asociaţii au primit fotografii cu membrii Casei Regale, au primit imnul României monarhiste şi au ascultat alocuţiuni, în cadrul cărora au fost evocate aspecte biografice ale regelui Ferdinand şi reginei Maria.

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914. Supranumit şi cel Loial, Ferdinand I a condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excludere sa din Casa Regală de Hohenzolern. La sfârșitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. De domnia sa se leagă şi realizări ca votul universal şi reforma agrară, dar şi Constituţia din 1923.

Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român. Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”. În perioada Conferinței de Pace de la Paris (1919), dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922), a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau neoficiale cu suverani ai Angliei, Franţei şi SUA. Regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie de personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor povești și versuri pentru copii.