Elaborarea unui dicţionar de regionalisme, mai ales dacă acesta se apleacă asupra unei zone relativ restrânse din punct de vedere spaţial, ar putea părea un demers puţin interesant, cu şanse reduse de succes, în accepţiunea cantitativă a termenului, volumul adresându-se unui grup limitat de cititori, format din specialişti şi, fireşte, din cei care, cu mândrie, îşi au obârşiile în spaţiul lingvistic vizat de o astfel de lucrare.

Un dicţionar de regionalisme, deşi restituie memoriei colective un şirag de cuvinte venite din alte epoci, de arhaisme, în bună parte, este un demers profund modern, care răspunde cerinţelor interdisciplinarităţii cercetării ştiinţifice, după modelul făcut celebru de reprezentanţii Şcolii Analelor. O altă direcţie trasată de Anale este cea a micro-istoriei, modelul la care ne raportăm fiind, bineînţeles, lucrarea lui Emanuel Le Roy Ladurie, "Montaillou, sat occitan". Pe cărările bătătorite de marii istorici, etnologi sau filologi ai ultimelor decenii, au păşit, cu acribie şi dedicare, Ioan Simedre şi Mircea Miheş, autorii dicţionarului intitulat "Graiul de pe cursul superior al Crişului Negru", volum publicat de Editura "Codex Aureus", din Bucureşti, în 2011. După cum precizează chiar autorii, volumul este un dicţionar de regionalisme din partea de sud-est a judeţului Bihor, de pe cursul superior al Crişului Negru şi cuprinde circa două mii de articole, plus o interesantă şi utilă listă de expresii tipice zonei amintite. Desigur, ştim că autorii, Mircea Miheş şi Ioan Simedre, nu sunt la debutul publicistic, primul remarcându-se în beletristică, în timp ce al doilea a atras atenţia cititorilor prin monografia oraşului Ştei. Cu toate acestea, valoarea documentară a dicţionarului de regionalisme, care a văzut lumina tiparului în acest an, depăşeşte media valorică a publicaţiilor din ultima vreme, apariţia volumului "Graiul de pe cursul superior al Crişului Negru" fiind, cu adevărat, un eveniment editorial.