Şase decenii de politică sub doi împăraţi austro-ungari, trei regi ai României, un dictator militar şi un regim comunist impus cu forţa armelor. A condus de trei ori Guvernul României. O carieră neobişnuită a unui om excepţional care nu şi-a trădat niciodată principiile, a crezut până în ultima clipă cu tărie în superioritatea democraţiei parlamentare şi drepturilor umane faţă de orice tip de dictatură. La 59 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu în sinistra închisoare de la Sighet, consătenii săi l-au omagiat conferindu-i diploma de „Cetăţean de Onoare" post mortem.

Ieri, la Bădăcin (Sălaj) a fost lansată „Monografia satului Bădăcin şi a familiei Maniu", redactată de părintele greco-catolic Cristian Borz. Ziua dedicată memoriei democratului ardelea supranumit în epocă „Sfinxul de la Bădăcin" a început cu o liturghie, în bisericuţa greco-catolică ridicată pe un teren donat de Iuliu Maniu Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, slujba fiind oficiată de preotul Cristian Borz, protopopul greco-catolic de Şimleu Silvaniei, Gheorghe Ţurcaş şi părintele vicar al Episcopiei Oradea, Florian Gui. După slujba religioasă şi parastasul în memoria patriotului ardelean, a fost inaugurat micul muzeu din cadrul bisericii, invitaţii putând aici edmira costume populare autentice, obiecte şi imagini cu şi despre Iuliu Maniu. Evenimentul a continuat la Şcoala din Bădăcin, ctitorită tot de Iuliu Maniu pe terenul donat ulterior bisericii. Aici a fost lansată Monografia satului şi a familiei Maniu, lucrare ce conţine în prefaţă un cuvânt al episcopului Virgil Bercea. În monografie este redat un fragment de „Mărturisiri" semnat de venerabilul preotul greco-catolic Matei Boilă, nepot al lui Iuliu Maniu. Primarul comunei Pericei, de care aparţine Bădăcinul, Boncidai Csaba, a înmânat aici diploma de „Cetăţean de Onoare" şi o plachetă, acestea fiind preluate de vicarul Florian Gui. În faţa a numeroşi invitaţi s-a desfăşurat apoi un simpozion dedicat lui Iuliu Maniu. Au conferenţiat despre activitatea sa politică şi naţională dr.Horea Pop, fiul al satului, arheolog la Muzeul de Istorie şi Artă Zalău, dr. Ioan Ciocian, dr. Cornel Grad, Liviu Sabău, Marin Pop, Ioan Bejinariu. În final, a fost expus un proiect de restaurare al casei memoriale Iuliu Maniu, acţiune asumată printr-un parteneriat de către parohia greco-catolică Bădăcin, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sălaj şi Muzeul din Zalău.

Un destin în slujba românilor

Iuliu Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873 în Bădăcin, pe atunci în comitatul Solnoc, fiu al lui Ioan şi Clara Maniu. Şi-a petrecut copilăria la Şimleu Silvaniei şi Bădăcin, a urmat şcoala primară la Blaj, absolvind Liceul calvin din Zalău. Studiile universitare le-a finalizat la Cluj, Budapesta şi Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896. Iuliu Maniu a fost preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc (1926-1933 şi 1937-1947) şi de trei ori prim-ministru al României între 1928 şi 1933. După venirea comuniştilor la putere, Iuliu Maniu a fost arestat în 14 iulie 1947 şi judecat pentru „înaltă trădare", fiind condamnat la închisoare pe viaţă. A murit la 5 februarie 1953 în penitenciarul de la Sighet, având 80 de ani, iar cadavrul său a fost aruncat într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Despre sfârşitul său există consemnată mărturia lui Nicolae Carandino şi el deţinut la Sighet:  „Agonia lui Maniu a durat câteva zile. Un plutonier, ungur după accent şi subchirurg, după meseria mărturisită, a venit de câteva ori în celulă, în calitate de şef de operaţii. Supraveghea fazele de la distanţă, ne punea în treacăt unele întrebări, pentru a verifica unele simptome. Apoi dispărea, ca să reapară peste câteva ceasuri în pragul uşii. Era 5 februarie 1953. Maniu împlinise de o luna optzeci de ani... Am tăcut amândoi, fiecare cu gândurile lui. Peste câteva ore, Maniu a fost ridicat din celula, "în cel mai strict secret", dar vestea se răspândise ca fulgerul în toata închisoarea. Noaptea am auzit căruţa poposită în curtea închisorii, uruiala roţilor, nechezatul cailor, zgomotul uşor ferecat al şleaurilor. Apoi toate s-au liniştit. Maniu pleca spre groapa comună şi spre gloria eternă."