Prof. univ. dr. Mircea Morariu, critic de teatru şi selecţioner al celei de-a V-a ediţii FITO Oradea, a moderat vineri, 29 septembrie, un colocviu cu tema „Argumente în favoarea unui Festival de Teatru Scurt. Istoric. Deveniri. Dominante tematice şi estetice. Controverse”.

 

Alături de criticul Mircea Morariu au stat la prezidiu managerul Teatrului Regina Maria, Daniel Vulcu, criticul literar Elisabeta Pop, scriitorul Mircea Bradu, fost director al Teatrului de Stat Oradea, şi teatrologul Octavian Saiu, secretar general adjunct al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT). De asemenea, printre cei aflaţi în public la această dezbatere au fost şi criticii de teatru Doru Mareş, Ion Parhon, Zeno Fodor, dramaturgul Mircea M. Ionescu, actorul şi regizorul Dan Puican sau regizorul Ioan Ieremia. În cadrul colocviului s-au abordat teme referitoare la istoria festivalului, la cum s-a născut și dezvoltat Festivalul de Teatru Scurt din Oradea, s-au făcut şi referiri la ce înseamnă conceptul de teatru scurt astăzi sau cum poate reprezenta un astfel de festival o punte de comunicare între producţiile teatrului instituţionalizat şi cele ale teatrului independent. Dacă Mircea Bradu şi Elisabeta Pop au vorbit despre începuturile acestui festival în Oradea, despre piedicile şi punctele de cotitură prin care a trecut iniţiativa unui Festival de Teatru de Scurt, despre oamenii care au transformat iniţiativa în realitate, Octavian Saiu, Daniel Vulcu şi Mircea Morariu au pus accentul pe rolul festivalului astăzi şi în viitor.

„Pentru ca un festival să reziste în spaţiu şi timp are nevoie de cel puţin una din cele două componente: Să fie un festival de sau un festival de la. Festivalul de Teatru Scurt Oradea cred că îmbină ambele condiţii”, a spus Octavian Saiu. „Oradea înseamnă un spaţiu urban generos, cu repere încă vii ale unui trecut fabulos. Oradea este un tezaur de istorie. Din păcate, acest lucru se reflectă prea puţin în festival. Ar trebui ca istoria acestui oraş să fie promovată în cadrul evenimentului”, a spus Octavian Saiu.

„Chiar dacă un festival are un trecut glorios, trecutul nu este suficient. Un festival înseamnă o stare de spirit şi se realizează cu gândul la public, nu cu gândul la buget”, a mai subliniat Saiu.

În ceea ce priveşte formatul actual al festivalului, care include şi spectacole mai mari de o oră şi jumătate în secţiunea off concurs, Mircea Morariu a atras atenţia că turneele marilor teatre în provincii nu mai au avântul şi amploarea de dinante de 1990. În acest context, întâlnirea spectatorilor cu actorii emblematici ai scenei româneşti se realizează doar prin intermediul festivalurilor. Din acest motiv, spectacolele care fac deliciul publicului îşi au rolul lor bine definit în cadrul FTS.

Teatrologul Ion Parhon a salutat prezenţa teatrelor independente în cadrul festivalului şi prezenţa spectacolelor invitate în off alături de cele din concurs, cu amendamentul că primele ar trebui selecţionate cu intenţia „ de a rotunji repretoriul sau de a conferi un contrapunct”. El a mai sugerat ca în anul 2019, când FTS împlineşte 25 de ani, să fie publicat un volum care să cuprindă atât date tehnice (premii, jurii, spectacole), cât şi amintiri personale ale celor care au scris istoria festivalului. O iniţiativă a cărei muncă de documentare, până la anul 2000 inclusiv, a fost deja realizată de Elisabeta Pop în volumul Teatrul Românesc la Oradea.

Managerul Daniel Vulcu a promis că acest volum va fi realizat şi a vorbit despre demersurile pe care le-a făcut pentru ca în ediţiile viitoare festivalul să beneficieze de prezenţa unor importante teatre din spaţiul germanic.

În final, tot bugetul a rămas elementul imprevizibil al ecuaţiei, buget care ar putea fi rotunjit în anul centenarului sau care ar putea fi sprijinit de Ministerul Culturii, cu condiţia să-şi asume festivalurile cu vechime, de importanţă naţională.