Cunoscut prin marilie sale capodopere literare, cititorii din România au de acum posibilitatea să-l descopere pe Dostoievski şi în toate slăbiciunile sale omeneşti. Volumul "Dostoievski, văzut de contemporanii săi" reuneşte mărturii inedite despe marele scriitor rus.

Miercuri, după-amiază, Librăria Humanitas din Oradea a fost gazda lansării unuia dintre cele mai apreciate volume publicate în ultimul an la editura orădeană Ratio et Revelatio. Volumul "Dostoievski, văzut de contemporanii săi" reunește în paginile sale texte traduse pentru prima dată în limba română, traducerea fiind asigurată de Ciprian Nițișor și Mihnea Morariu. Ediţia de faţă este o culegere de mărturii ale contemporanilor marelui literat şi se adresează marelui public interesat de personalitatea ieşită din comun a scriitorului.

Materialele diverșilor memorialişti care se reunesc în această tipăritură oferă doritorilor un tablou surprinzător al societăţii ruse din deceniile 4-8 ale secolului XIX,  decenii reprezentând, după cum se ştie, perioada de maximă înflorire a unei literaturi prin care Rusia însăşi avea să exercite asupra Occidentului o fascinaţie rămasă fără egal. "Sunt mărturii ale familiei, colaboratorilor apropiaţi şi este o surpriză pentru cititori care cunosc o altă faţă a marelui scriitor. Moare cu frustrarea că nu şi-a scris marea operă. Aflându-se mereu sub presiunea creditorilor, editorilor etc., era mereu nemulţumit că nu poate să-şi revadă manuscrisele", a amintit Otniel Vereş, directorul Editurii Ratio et Revelatio.

Structurată în șapte capitole, la care se adaugă și o anexă, "Dostoievski, văzut de contemporanii săi" pornește de la începutul vieții romancierului până la ultimul an din viața acestuia, un an plin de boală care inevitabil s-a finalizat cu înmormântarea omului care a lăsat moștenire opere precum Idiotul sau Frații Karamazov. "Dostoievski a fost un om care a pătimit enorm. Se spune că, dacă vrei să scrii bine, trebuie să suferi mult. El a explorat problema răului. Cum omul poate să fie o fiinţă atât de abjectă?", a remarcat scriitorul orădean Ioan F. Pop. Acesta a amintit că surghiunul său politic în Siberia l-a marcat profund, devenind practicant înfocat al ortodoxiei. Această latură profund umană a scriitorului este bine surprinsă în acest volum de mărturii. "Sursele nefericirii sale erau multiple. Amintesc epilepsia, criză urmată de pierderea memoriei, depresie, tristeţe. Suferea din cauza opiniilor negative. Era mereu nemulţumit de ceea ce a scris", a subliniat criticul literar Ioan Simuţ.