Marţi seara, săracii găzduiţi de Azilul de Noapte au primit, pentru a doua oară în luna februarie, cina, de la Asociaţia Caritas Catolica. Sandvişurile, fructele, ceaiul şi biscuiţii au fost împărţite de sponsori olandezi, alături de directori şi angajaţi ai asociaţiei. Fondurile pentru mâncare vin din Germania.

În medie, Centrul Social de Urgenţă şi Adăpost de Noapte din Oradea găzduieşte 60 de persoane. În acest număr sunt incluşi şi oamenii fără adăpost, care vin în izolator, în situaţii de urgenţă. Aşa cum explică reprezentanta azilului, Ioana Ghirdan, majoritatea beneficiarilor au pensii foarte mici sau nu au venituri. Tot majoritatea sunt prea bătrâni sau prea bolnavi pentru a putea să-şi mai asigure un acoperiş. "Am locuit cu chirie la stat, într-o casă naţionalizată, dar am pierdut-o. Am pensie de 200 de lei. Mi-e ruşine să spun că de 12 ani vin şi plec de la Azilul de Noapte", spune una dintre femei. Vine şi pleacă, pentru că regulamentul nu le permite să stea în acest adăpost mai mult de un an şi jumătate. Găzduiţi pe timpul nopţii, beneficiarii sunt treziţi la 6 dimineaţa, iar la 7 trebuie să iasă pe poartă. Unii îşi caută de lucru, alţii pierd vremea pe străzi. Excepţii se fac cu cei foarte bolnavi, în zilele friguroase. Chiar şi aşa, oamenii sunt mulţumiţi că au unde pune capul pe pernă şi au cu ce să se spele. De mâncare, însă, nu mai au parte de doi ani.

Caritate nemţească

"ASCO oferă mâncare pentru cei fără niciun adăpost. La azil am reuşit să dăm hrană cu ajutorul unei fundaţii, care s-a retras acum doi ani", spune Ghirdan. Mai există totuşi biserici care-şi aduc aminte de ei. Şi asociaţii, cum e Caritas Catolica. Caritas Catolica, cu ajutorul cantinei sociale, desfăşoară  acţiunea "Pită unsă", pentru a sprijini nevoiaşii care trăiesc la periferia oraşului, beneficiarii cantinei sociale şi ai Azilului de Noapte. În luna februarie, angajaţii Caritas au adus hrană la azil de două ori. Fondurile vin de la Caritasverband Passau din Germania. Mâncarea este despachetată chiar de Abatele Paroh Rajna Jozesf. Alături de el sunt Hans Steenbergen şi familia Beukenkamp. Sunt olandezi, sponsori ai organizaţiei SOEB şi asigură fonduri, medicamente şi mobilier pentru bolnavii Centrului de Îngrijire la Domicilu al asociaţiei. Asta nu-i împiedică să împartă şi hrană săracilor din azil. Abatele cheamă oamenii la rugăciune. Nevoiaşii spun Tatăl Nostru în română şi în maghiară, drept mulţumire că au mai avut parte de o cină în luna februarie.