Aşteptate cu deosebită emoţie, moaştele Sfintei Rita, mijlocitoarea cauzelor imposibile, au ajuns ieri, la Catedrala Greco-catolică "Sfântul Nicolae" din Oradea, fiind întâmpinate, la intrare, de cinci preoţi şi doi diaconi, în timp ce dinăuntru răsunau frumoase cântări bisericeşti interpretate de credincioşi. Moaştele Sfintei Rita se află pentru prima oară în oraşul nostru şi vor rămâne la catedrală până astăzi, 25 august, la ora 13.00, când vor fi duse la Timişoara.

Tineri, bătrâni, copii şi bolnavi au venit ieri să se închine la moaştele Sfintei Rita. La ora 17.00, biserica era plină de credincioşi care stăteau la coadă pentru a se ruga şi a săruta relicvariul, totul desfăşurându-se în bună rânduială. Acesta conţine un oscior din încheietura mâinii stângi a sfintei şi este aşezat în faţa iconostasului, în partea stângă, alături de o frumoasă icoană a ei. La intrarea în catedrală, pot fi cumpărate, la preţuri modice, iconiţe sau cărţi despre viaţa Sfintei Rita. Dintre preoţii care au întâmpinat ieri sfintele moaşte s-au aflat părintele Ovidiu Duma, parohul catedralei, părintele Anton Chifor, rectorul Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea, părintele Sorin Puştea, de la Girişu de Criş, care se roagă de mulţi ani Sfintei Rita, având o adoraţie deosebită faţă de ea, precum şi diaconii Florin Jula şi Gabriel Vana. Este pentru prima dată când aceste moaşte părăsesc Italia şi, prin grija pr. Marian Stoicănescu, parohul Bisericii cu hramul Sfintei Rita din Râmnicu Vâlcea, are loc şi prima lor călătorie în România. Devoţiunea către Sfânta Rita conţine ceva inexplicabil. Trăind spre sfârşitul anilor 1300 şi prima jumătate a anilor 1400, dar venerată imediat şi invocată ca sfântă, este numită fericită de-abia în anul 1628, iar canonizarea este proclamată doar în anul 1900. Totuşi, poporul creştin i-a arătat dintotdeauna un incredibil ataşament. Datorită miracolelor, bineînţeles. Dar şi pentru legendele care au îmbogăţit istoria vieţii sale. Cu atât mai mult cu cât ea este numită în mod afectiv "Sfânta imposibilităţilor", adică aceea căreia i se poate cere un har chiar şi în situaţiile cele mai disperate şi de nerezolvat. Tradiţia bisericească arată că Isus Cristos a asociat-o pe Sfânta Rita în mod vizibil suferinţelor sale, înfigându-i în frunte un spin din coroana purtată de El.

Trupul sfintei s-a păstrat în întregime şi nu s-a descompus de peste 500 de ani, fiind depus spre păstrare în oraşul italian Cascia. Fragmentul care a ajuns la Oradea a fost extras de episcopul de acolo pentru a le da posibilitatea celor care nu pot merge la Cascia să ajungă în apropierea Sfintei.