Reabilitarea vechilor clădiri ale Oradiei se dovedeşte o misiune dificilă pentru majoritatea proprietarilor, fie ei autorităţi publice, persoane fizice sau private. Cauzele sunt multiple: lipsa banilor, delăsarea proprietarilor, disputarea imobilelor în instanţă şi, nu în ultimul rând, legile strâmbe. Culmea ironiei, şi acolo unde aceste clădiri sunt reabilitate, există funcţionari ai statului care, din exces de zel şi prostie, reuşesc performanţa de a băga beţe în roate.

Reabilitarea clădirilor aşa-zis istorice este o sarcină imposibilă pentru majoritatea proprietarilor. Pe de o parte, refacerea faţadelor presupune investirea unor sume mari de bani atât pentru aducerea lor la o formă cât mai apropiată de cea iniţială. Proiectul costă alţi bani, iar aici intervin arhitecţii "agreaţi" şi firmele de construcţii "agreate" de politrucii locali. De regulă, personalul "de specialitate" provine din rândul clientelei politice, iar în spatele firmelor care trebuie să prindă lucrări sunt, fără excepţie, alţi clienţi politici. În plus, intervin în ecuaţie aşa-zişii specialişti stipendiaţi cu posturi călduţe la Instituţii şi Direcţii, care intervin în procesul reabilitării, de multe ori într-un mod de-a dreptul sinistru.

 

Centru istoric, un loc periculos

Centru oraşului este plin de clădiri care de-a lungul anilor s-au dovedit de-a dreptul mortale pentru pietoni. Nici măcar plasele de protecţie montate pe faţade nu mai sunt de mare ajutor. Mai multe dintre ele au fost rupte de tencuiala care s-a desprins de pe imobile. "Aceste pânze din cauza ancorajului lor, a sistemului de prindere nu fac bine clădirii. Din cauza mişcării pânzei, din cauza vântului şi a precipitaţiilor care intră pe sub, provoacă distrugeri la faţadă, nu doar protecţie", explica recent arhitectul Ernest Pafka pentru Digi 24. Pompierii au fost chemaţi de nenumărate ori pentru a îndepărta bucăţi de zidărie şi tencuială care stăteau să cadă peste trecători. S-au întâmplat şi tragedii, bucăţi de tencuială sau cărămizi prăbuşindu-se peste pietoni, rănindu-i grav. Un astfel de eveniment a avut loc în urmă cu câţiva ani pe strada Iosif Vulcan. Din clădirea de la nr. 14, acoperită azi cu imense pânze de protecţie şi schele de lemn (este blocat inclusiv trotuarul, pietonii fiind nevoiţi să meargă pe carosabil), s-a desprins o bucată mare de tencuială care a căzut peste o fetiţă. Victima s-a ales cu răni grave, iar toţi locatarii au fost amendaţi de Inspecţia de Stat în Construcţii.

Strada Republicii a devenit în timp un adevărat pericol pentru trecători. Nu trece săptămână pentru ca o bucată de zidărie să nu se desprindă de pe clădirile degradate. Bucăţi masive din zidul hotelului Parc s-au desprins în mai multe rânduri, au străpuns plasa de protecţie şi au căzut pe stradă. În vara lui 2007 o cărămidă căzută în capul unui orădean l-a trimis pe acesta direct în spital. Atunci a fost instalată aşa numita plasă de protecţie peste clădire - inestetică şi ineficientă.

Îmbrăcarea clădirilor cu probleme în plase de protecţie, gândite drept soluţii provizorii, au ajuns să facă parte din peisajul urban „normal" al oraşului. De ani de zile şi clădirea fostei Policinicii 1 se distruge pe zi ce trece îmbrăcată în pânze dizgraţioase. Nici aici autorităţile nu au reuşit să facă ceva, clădirea fiind în litigiu, solicitată la retrocedare de Episcopia romano-catolică.

În acest timp, specialiştii autorităţilor publice, ai Direcţiei Judeţene pentru Cultură dorm liniştiţi în papuci, deşii legea în baza cărora îşi primesc salariile, le permite să-i ajute pe proprietari în accesarea de fonduri de la Ministerul Culturii. Ori să-i consilieze pentru accesarea de fonduri europene.

Cel puţin ciudat însă, în cazurile în care proprietarii privaţi de clădiri le renovează cu cheltuieli consistente (de exemplu Palatul Vulturul Negru, Hotelurile Astoria, Transilvania etc.), "specialiştii" în aşa zisele clădiri-monument mai mult încurcă, depăşind prin indicaţiile lor preţioase spiritul şi litera legii, uitând că proprietarii au dreptul să dispună de proprietatea lor în mod deplin, lucru garantat atât de Constituţia României cât şi de legislaţia europeană. Despre abuzurile autorităţilor, lacunele şi aberaţiile legislative, în ediţiile viitoare.