În jur de 100 de persoane au ales să meargă, în weekend, la Moszkva Caffe pentru a pune la dispoziția curioșilor o mulțime de obiecte de artizanat, dulciuri și alte minunății, făcute chiar cu propriile mâini. Și nu au regretat, pentru că în cele şase ore cât a durat târgul, prin local s-au plimbat mii de orădeni dornici de acel „original" pe care doar mâna omului îl poate crea.

Înghesuială mare, sâmbătă, 13 decembrie, la Moszkva Caffe. Pe lângă femei și bărbați de toate vârstele, sute de copii, de la micuți cu suzete la prichindei fără stare, se plimbau, sau erau plimbați, printre tarabele unde erau expuse sute de lucruri, care mai de care mai interesante. Obiecte de artizanat, căciuli, fulare, cercei, mărgele, obiecte împletite din paie, brioșe, perne, pahare, căni, păpuși, globuri, brazi în miniatură, bomboane de casă sau cărți, toate purtând amprenta imaginației și a mâinilor dibace. Și mai importantă era atmosfera. Una relaxată, în care cumpărătorii se puteau plimba cu cafeaua în mână, ca într-un local obișnuit, printre mese, povestind cu expozanţii.

„Eu sunt la prima ediție. Obiectele pe care le vând sunt diferite, unele mai complicate, altele mai ușor de făcut. Îmi place că pot să prezint aici ceea ce fac. Sunt mulțumit, s-a vândut. Evenimentul are o atmosferă de sărbătoare", a spus Lugosi Andras, un expozant care venise la târg tocmai din Csenger, Ungaria.

„Cei de la Asociația Cuib au organizat această ediție și mă bucur să văd că târgul crește mereu. Mă relaxează să fac aceste lucruri și e o plăcere să văd că sunt mulți oameni interesați de ele. Orădenii vor să facă cadouri unice, speciale și personalizate și cred că de asta aleg să vină la acest eveniment", a spus Gabriela Popa, expozant.    

„Față de acum doi ani, sunt mult mai mulți expozanți și mai mulți clienți. E și un schimb de experiență. Unii învață să facă lucruri noi și le împărtășesc și celorlalți, alții cumpără ce li se pare reușit de la colegi", susține Laura Voicu.

Una peste alta, ediția de anul acesta a fost mult mai dinamică și se pare că orădenii încep să prindă gustul lucrurilor unicat. Mai ales că, până la urmă, gestul de a dărui nu este complet fără un dar care să exprime personalitate și unicitate.