Ziua Imnului Naţional a fost marcată ieri, la Oradea, printr-o scurtă ceremonie militară desfăşurată în Piaţa Unirii, cu o participare extrem de redusă. La eveniment au asistat, de voie, de nevoie, ocupanţii teraselor din zona Palatului Vulturul Negru.   

În acest an, ceremonialul organizat pentru a marca Ziua Imnului Naţional s-a mutat din locul tradiţional – platoul din faţa primăriei Oradea în Piaţa Unirii, în faţa statuii regelui Ferdinand. Au participat prefectul Dumitru Ţiplea, viceprimarul Florin Birta, fostul eurodeputat Emilian Pavel (însoţit de Lilla Debelka şi Răzvan Puia), preoţi, cadre militare şi foarte puţin reprezentanţi ai unor instituţii publice. Asistenţa a fost aproape inexistentă, doar câteva persoane care s-au ferit de soarele puternic şi căldură sub umbrelele de pe terase. Ceremonialul, organizat de Garnizoana Oradea şi Instituţia Prefectului, a debutat cu întâmpinarea persoanei oficiale, urmată de interpretarea vocală a imnului național de către Bianca Diana Popa, cântăreaţa fiind îmbrăcată în straie populare. A urmat o binecuvântare şi rugăciune rostite de preotul militar Mircea Ioniţă. Despre importanţa acestei zile au vorbit prefectul Dumitru Ţiplea şi istoricul Gabriel Moisa. A urmat un scurt recital de muzică patriotică susţinut de Bianca Diana Popa. Ceremonialul s-a încheiat cu onorul muzicii militare.

Ziua de 29 iulie a fost proclamată „Ziua Imnului Naţional al României”, prin Legea 99 din 26 mai 1998. Cu toate că, oficial, Anton Pann este compozitorul muzicii, unii afirmă că Andrei Mureşanu, contemporanul lui Pann şi autorul poeziei „Un răsunet” devenită text al Imnului („Deşteaptă-te, române!”) ar fi autorul melodiei. Alţii demonstrează că Gheorghe Ucenescu, un ucenic cântăreţ al lui Pann şi care ar fi interpretat pentru prima oară, în 1848, melodia (cu textul lui Mureşanu) ce avea să devină Imnul nostru naţional ar fi fost nu doar interpretul, dar şi compozitorul muzicii. De asemenea, melodiei i-a fost identificat şi un „strămoş”, şi anume muzica unei romanţe mai vechi, numite „Din sânul maicii mele”..., cu muzica semnată de Anton Pan. Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, ar fi fost pus pe note în câteva zile, fiind cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul „Deşteaptă-te, române!”, câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine. Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial. Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Între 1917 și 1918, „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul Republicii Democratice Moldovenești și, între 1991 și 1994, al Republicii Moldova.