Fiu de supravieţuitori ai Holocaustului, fost şef de Stat Major al armatei israeliene, cu o politică centristă şi un discurs de unitate, Beni Gantz (dreapta) a reuşit la alegerile legislative din Israel să zguduie puterea premierului Benjamin „Bibi” Netanyahu, pe care practic l-a egalat la voturi.

 

Deşi o parte a popularităţii sale este rezultatul faptului că era singura alternativă în faţa lui Netanyahu, Gantz se particularizează şi prin factori care contează în ochii electoratului israelian. În primul rând, elementul familial a cântărit mult în construcţia imaginii sale politice. Părinţii săi, tatăl de origine română şi mama de origine ungară, sunt supravieţuitori ai Holocaustului şi în plus reprezintă valorile sionismului pe care s-a fondat Statul Israel. El s-a referit de multe ori la originile sale familiale pentru a-şi explica incursiunea în politică, deşi la începutul campaniei a vorbit mai mult despre soţia sa şi cei patru copii.

Imaginii de familist i s-au adăugat calmul, aerul serios şi experienţa militară, aceasta din urmă contând foarte mult într-o ţară unde armata se numără printre instituţiile cele mai prestigioase, iar cariera militară de succes poate fi o bună trambulină pentru intrarea în politică. Beni Gantz a reuşit astfel să câştige popularitate, deşi cu un an în urmă el nu se afla în prim-planul scenei politice. Ultima sa funcţie a fost cea de şef al Statului Major, între anii 2011 şi 2015, perioadă în care a condus două operaţiuni de anvergură împotriva mişcării islamiste Hamas care controlează Fâşia Gaza. Anterior, printre poziţiile mai relevante s-au numărat cele de comandant al Diviziei din Cisiordania la începutul celei de-a doua Intifade, apoi al trupelor de infanterie care au luptat împotriva Hezbollahului în Liban şi mai târziu a ocupat postul de ataşat militar al Israelului la Washington.

Formaţiunea sa politică cu orientare de centru-dreapta, Partidul Albastru şi Alb, s-a axat în campania electorală pe problematica securităţii, unitatea unei societăţi în prezent foarte fragmentate şi pe prezervarea democraţiei, care în opinia lui este ameninţată de asaltul lui Netanyahu asupra instituţiilor, de dosarele de corupţie ale acestuia din urmă şi perpetuarea sa la putere.

Cât despre conflictul cu palestinienii, Gantz a combinat discursul dur faţă de provocările şi atacurile Hamas cu o retorică mai conciliantă şi a apreciat că dialogul este esenţial pentru obţinerea păcii. Totuşi, deşi Netanyahu l-a acuzat că ar fi stângist, Gantz a promis că, dacă va câştiga, va menţine statutul Ierusalimului şi marile colonii evreieşti din Cisiordania. El a mai promis că va limita numărul de mandate de prim-ministru şi că va promova legi care să sprijine transparenţa şi funcţionarea corectă a instituţiilor statului.

Conform rezultatelor cvasi-definitive, atât Partidul Likud al premierului în exerciţiu cât şi Partidului Alb şi Albastru ar urma să obţină fiecare 35 de mandate în legislativul cu 120 de locuri, dar Netanyahu este mai bine poziţionat pentru formarea unei coaliţii majoritare, astfel că el are prima şansă de a obţine încă un mandat de premier, care ar fi al cincilea.