Copiile primului şi celui de-al doilea codicil din testamentul împăratului Napoleon, redactate pe două pagini manuscrise, au fost achiziţionate de un colecţionar francez care a dorit să îşi păstreze anonimatul cu suma de 357.000 de euro (taxe incluse), informează lefigaro.fr.

Documentele, redactate de contele de Montholon cu 19 zile înainte de moartea împăratului francez, aveau un preţ estimat între 80.000 de euro şi 120.000 de euro. Licitaţia a fost organizată miercuri după-amiază la hotelul-restaurant Drouot din Paris de casa Artemisia Auctions. Aflat în exil pe insula Sfânta Elena, Napoleon şi-a făcut cunoscute ultimele dorinţe, în prezenţa fidelului său general de armată, contele de Montholon, care, datorită faptului că l-a sprijinit pe împărat atât în victorii, cât şi în înfrângeri, a primit o recompensă de 2 milioane de franci. Aşezat pe patul de moarte, ţinând într-o mână o planşă din carton şi înmuindu-şi cu cealaltă mână pana în călimara cu cerneală întinsă de Montholon, care a fost desemnat unul dintre cei trei executori testamentari, Napoleon scria, pe 16 aprilie 1821: "Doresc ca cenuşa mea să se odihnească pe malul Senei, în mijlocul acestui popor francez pe care l-am iubit atât de mult". Această frază legendară se află la începutul primelor două codicile ale testamentului a fost scos la licitaţie miercuri. Napoleon l-a scris în mai multe etape, între 13 şi 29 aprilie 1821, şi cerut ca documentul să fie deschis "în Europa, în prezenţa tuturor persoanelor care şi-au pus semnătura pe plic". Această declaraţie este urmată de o listă numerotată care include moşteniri în bani, mobilier, bijuterii, argintărie, porţelanuri, arme şi cărţi. Pentru a evita punerea sub sechestru de către britanici, tot ce i-a aparţinut pe Insula Sfânta Elena a fost donat apropiaţilor săi, generalul Bertrand, contele Montholon şi "buna şi draga (sa) mamă", cu condiţia ca niciunul dintre bunurile care i-au aparţinut să nu fie vândut. Istoria licitaţiilor moderne a decis însă altfel. Pentru aceste documente originale, conservate la Arhivele Naţionale din Franţa, s-au "luptat" o instituţie publică americană, compania Aristophil a lui Gérard Lhéritier, cunoscută pentru faptul că a achiziţionat adeseori documente importante pentru Muzeul Scrisorilor şi Manuscriselor, dar şi colecţionari ruşi, argentinieni, elveţieni, japonezi şi chinezi. Câştigătorul licitaţiei a fost un colecţionar francez care a dorit să îşi păstreze anonimatul.