Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat din Moldova, fost lider de marcă al comuniştilor, se află în poziţia de a fi personajul cheie în alcătuirea unei coaliţii pentru preluarea puterii la Chişinău. Lupu, după despărţirea de Partidul Comunist, a reuşit prin discursul său politic să atragă de partea sa atât populaţia de limba română, cât şi pe cea vorbitoare de limbă rusă, iar cele 12, 5 procente pe care le-a obţinut la scrutin l-au făcut indispensabil pentru celelate forţe de opoziţie.

Marian Lupu este cu siguranţă ingredientul principal în formarea unei largi majorităţi, având în vedere că nici comuniştii pro-ruşi şi nici liberalii pro-occidentali nu au reuşit să obţină în urma alegerilor legislative cele 61 de mandate necesare pentru alegerea unui preşedinte care să îi ia locul actualului lider Vladimir Voronin. Este mai mult decât o certitudine faptul că comuniştii vor încerca tot felul de artificii pentru a băga râca în sânul forţelor de opoziţie, pentru a destrăma posibilităţile de coagulare ale unei coaliţii şi pentru a se impune la putere. Forţele de opoziţie au nevoie să ajungă la o poziţie comună, iar ulterior să negocieze cu comuniştii. Mergând pe linia trasată de Constituţia Republicii Moldova, Vladimir Voronin nu are altă soluţie decât să accepte un nou preşedinte, iar Partidul Comuniştilor va fi nevoit să accepte preluarea guvernării de către o nouă majoritate. Există totuşi anumite opinii circumspecte în rândul celorlalte partide de opoziţie faţă de Marian Lupu, şi asta deoarece trecutul său nu foarte îndepărtat era strâns legat de Partidul Comuniştilor. În fine, agenda formaţiunii conduse de Marian Lupu se pronunţă pentru consolidarea statalităţii ţării, păstrarea neutralităţii faţă de NATO şi un parteneriat strategic cu Rusia, idei care în mare parte să găsesc şi în platforma comuniştilor. S-ar putea spune că e aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Pe 3 august 2009, liderii Partidului Liberal Democrat, ai Partidului Liberal, ai Partidului Democrat şi ai Alianţei Moldova Noastră s-au reunit pentru a treia oară la Chişinău pentru a purta discuţii referitoare la formarea unei coaliţii. Deocamdată discuţiile nu au părăsit faza preliminară, iar presiunile Partidului Comuniştilor asupra tuturor forţelor de opoziţie este o realitate existentă şi care nu ar trebui ignorată. Rămâne de văzut dacă forţele numite de opoziţie vor reuşi să adopte o strategie de acţiune comună cu care să negocieze solidar cu comuniştii lui Voronin.