Perioada de domnie a noului împărat al Japoniei, Naruhito, care va debuta pe 1 mai, după abdicarea lui Akihito, va fi cunoscută în istorie ca „Reiwa", a anunțat premierul nipon Shinzo Abe, într-o conferință care a avut loc ieri la Tokyo, potrivit Reuters.

 

Japonezii au așteptat cu nerăbdare anunțul privind numele noii ere ("gengo"), care va fi folosit pe monede, calendare, în presă și în documentele oficiale.

Numele Reiwa este scris cu două caractere în japoneză, primul însemnând „bun" și „frumos", dar și „ordine" și „comandă", iar al doilea, „pace" și „armonie". Noul nume pune accent pe frumusețea culturii tradiționale a Japoniei, dar și pe un viitor în care toți își vor putea îndeplini visurile, a spus Abe în conferința de presă.

„Națiunea noastră se află în fața unui punct de cotitură, dar sunt numeroase valori japoneze care nu trebuie să dispară", a mai spus premierul.

Prințul moștenitor Naruhito va urca pe tronul Crizantemei la o zi după abdicarea tatălui său, împăratul Akihito. Pe 30 aprilie se încheie era Heisei, care a debutat în 1989, iar Akihito este primul împărat japonez care alege să abdice în ultimele două secole. Numele „Reiwa" a fost preluat pentru prima dată dintr-o antologie veche de poeme japoneze, „Manyoshu", și nu ales din vechile texte chinezești. Regulile stipulează că numele erei trebuie să coincidă cu idealurile națiunii, să fie format din două „kanji" (caractere), să fie ușor de scris și de citit. Nu trebuie să fie utilizat în mod comun și nici să fi fost folosit într-o combinație anterioară.

În istoria modernă a Japoniei au fost patru perioade de domnie: Meiji (1868 - 1912), Taisho (1912 - 1926), Showa (1926 - 1989) și actuala Heisei, tradusă prin „obținerea păcii". Cele trei decenii ale erei Heisei au fost marcate de prăbușirea economiei Japoniei, ani de stagnare, dezastre naturale și propagarea social media.

Împăratul Akihito și împărăteasa Michiko au modernizat profund monarhia japoneză atât de legată de tradiții, au adus-o mai aproape de popor și au contribuit la popularizarea acesteia. Akihito a încălcat mai multe tradiții, de la căsătoria cu o femeie pe care o iubea la campania sa pentru pace și exprimarea regretului pentru rolul Japoniei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar acest lucru i-a adus popularitate și respect.

 

Născut în 1933, Akihito avea 11 ani când s-a încheiat cel de-Al Doilea Război Mondial. A moștenit tronul Crizantemei în 1989, devenind al 125-lea împărat al Japoniei, după moartea tatălui său, împăratul Hirohito. În perioada acestuia, Japonia a trecut printr-o expansiune agresivă, care a avut ca rezultat o devastare a țării, dar și o constituție care impunea un pacifism instituționalizat după război, redactată de forțele de ocupație americane. Hirohito a rămas împărat, dar nu a mai avut nicio putere politică.

Akihito s-a îndepărtat treptat de tradiții care impuneau ca împăratul să stea separat de oamenii de rând. A fost, de altfel, primul împărat care s-a căsătorit cu o persoană fără titlu nobiliar, Michiko Shoda, fiica unui magnat al făinii. S-au cunoscut la un turneu de tenis și s-au căsătorit în 1959, evenimentul stârnind o furtună mediatică. Cei doi au ales să își crească singuri copiii și nu să apeleze la bone, așa cum se obișnuia.

Michiko, criticată în primii ani ai căsătoriei pentru că nu a respectat tradițiile, l-a născut pe prințul Naruhito în 1960, dar a suferit un avort spontan trei ani mai târziu și s-a retras din viața publică. L-a născut pe prințul Akishino în 1965, însă a continuat să sufere de tulburări provocate de stres. Suporterii ei sunt de părere că ea a contribuit mult la modernizarea monarhiei nipone.

După cutremurul și tsunamiul care au provocat explozia de la Fukushima, în 2011, Akihito a avut o apariție fără precedent la televiziuni, pentru a face un apel la calm. Două luni mai târziu, cuplul imperial mergea în vizită la Fukushima, spre uimirea puriștilor care considerau că datoria primară a împăratului este să se roage, nu să se întâlnească cu poporul.

Popularitatea lui Akihito i-a permis acestuia să își exprime opinii politice, în ciuda faptului că nu are un rol în acest sens. De exemplu, și-a făcut publică în mod clar opoziția față de naționalism și și-a exprimat „regretul profund" privind acțiunile Japoniei din cel de-Al Doilea Război Mondia.

Într-o vizită istorică făcută în 1992 în China, Akihito a spus că Japonia „a produs o mare suferință poporului chinez". Iar, în timp ce vizita Coreea de Sud, și-a exprimat „regretele profunde" pentru suferințele coreenilor din timpul ocupației nipone, între anii 1910 și 1945.

Pentru a pune capăt domniei, Akihito a încălcat o altă regulă și a apărut la televiziuni, în 2016, cerând poporului să îl lase să abdice. Parlamentul și guvernul au adoptat ulterior o decizie care modifica legea ce impunea împăraților să rămână pe tron până la moarte, astfel încât rolul său să fie preluat de prințul moștenitor Naruhito.

În vârstă de 59 de ani, prințul moștenitor Naruhito va fi al 126-lea împărat al Japoniei și primul născut după cel de-Al Doilea Război Mondial. S-a căsătorit în 1993 cu Masako Owada, o femeie fără titlu nobiliar, iar, opt ani mai târziu, s-a născut unicul lor copil, prințesa Aiko.

Viitorul împărat Naruhito și-a anunțat intenția de a continua munca tatălui său.

Politica Japoniei se bazează pe un sistem multipartinic, parlamentar și reprezentativ al unei monarhii constituționale. Puterea executivă este deținută de guvern, iar Constituția japoneză din 1947 i-a limitat rolul împăratului la cel de "simbol al statului și al unității poporului japonez".