Fostul premier belgian Wilfried Martens, preşedintele Partidului Popular European, a decedat în noaptea de miercuri spre joi, la vârsta de 77 de ani, o personalitate salutată ca unul dintre "părinţii fondatori ai Belgiei federale" şi un "european convins", relatează AFP.

Wilfried Martens, care a condus nouă guverne în perioada 1979-1992, simbolizează practic Belgia anilor '80, după ce a fost nevoit să gestioneze o instabilitate politică cronică, înfruntări între flamanzi şi francofoni, o devalorizare a francului belgian urmată de o cură de austeritate dură, drama de pe stadionul Heysel sau atacurile sângeroase comise de "criminalii din Brabant". În toţi aceşti ani, creştin-democratul flamand, născut pe 19 aprilie 1936 într-o familie modestă de agricultori, a fost pilonul unei puteri executive în tandem cu regele Baudouin, cu care a dezvoltat o adevărată complicitate. Un bărbat elegant, uneori sever, el avea un simţ al umorului sec, la fel ca alt creştin-democrat flamand, preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy. Intransigent în apărarea intereselor lingvistice ale Flanderi în tinereţe, Wilfried Martens, odată ajuns la putere, a participat la evoluţia federală a Belgiei, într-un context de tensiuni comunitare puternice, concretizând existenţa regiunilor valonă (sud, francofonă) şi flamandă (nord, de limbă olandeză) în 1980, iar apoi a regiunii bruxelleze în 1989. Preşedinte al Partidului Popular European (PPE) din 1990, fostul şef de Guvern se consacră integral Europei, cea de a doua pasiune a sa. Ales la Strasbourg în 1994, el va conduce timp de cinci ani grupul eurodeputaţilor conservatori. Wilfried Martens, spitalizat de urgenţă la sfârşitul lui august pentru probleme de coalgulare sangvină, a anunţat marţi că se retrage temporar din funcţia de preşedinte PPE, din cauza stării sănătăţii. Căsătorit în trei rânduri, ultima dată recent, cu Miet Smet, o fostă membră a unui Guvern, Wilfried Martens are cinci copii.