Stenturile coronariene, acele dispozitive metalice introduse în artere cu scopul de a le menţine deblocate, erau până de curând plasate pentru toată viaţa, prezentând însă riscul de apariţie a unor complicaţii medicale, informează lefigaro.fr.

Stentul este un mic obiect care seamănă cu un tub metalic. Umflat cu ajutorul unui mic balon, stentul reprezintă o metodă utilizată pentru dilatarea acelor artere care au fost blocate de un cheag sangvin. Lansarea pe piaţă a unor noi dispozitive biodegradabile ar putea bulversa tehnicile actuale, evitând prezenţa permanentă a unor astfel de accesorii metalice în vasele de sânge. O companie franceză studiază acest subiect şi are în plan să pună la punct un nou model de stent a cărui evaluare clinică a început de curând. Stenturile tradiţionale permit dilatarea arterelor pentru ca sângele să circule, dar ele perturbă remodelarea naturală a vaselor sangvine care are loc în organism după formarea unui cheag: pereţii arterelor îşi pierd astfel elasticitatea. Acesta este motivul care recomandă plasarea unui stent temporar, care asigură rolul de "tutore" până când se restabileşte circulaţia sângelui, iar apoi se autodistruge, după ce şi-a îndeplinit misiunea. Acest procedeu evită astfel inflamaţiile cronice ce pot să apară din cauza unui obiect metalic prezent pentru totdeauna în vasele sangvine. Profesorul Antoine Lafont, cardiolog la spitalul Georges-Pompidou din Paris, şi profesorul Michel Vert, chimist la Centre National de Recherches Scientifiques (CNRS) şi specialist în polimeri biodegradabili, sunt fondatorii companiei Arterial Remodeling Technologies, care a pus la punct noul dispozitiv, pe baza unui material biodegradabil şi biocompatibil, un polimer creat din acidul lactic. Acesta se dezintegrează şi se elimină progresiv prin circulaţia sangvină începând după trei luni de la plasarea lui în arteră. După aproximativ 18 luni, în organism nu rămâne nicio urmă din acest stent temporar. Cercetătorii francezi nu sunt primii din lume care sunt interesaţi de acest polimer. În 2011, laboratorul american Abbott a prezentat deja rezultatele favorabile obţinute de propriul său stent pe bază de polimer lactic, după realizarea unui studiu clinic efectuat pe 30 de pacienţi. Niciunul dintre acei pacienţi nu a mai făcut cheaguri sangvine şi nici nu a decedat în următorii cinci ani după intervenţie. Acest model diferă totuşi de dispozitivul francez, întrucât este vorba de un stent "activ", care eliberează progresiv medicamente în organism, pentru a evita reblocarea arterelor. Însă stenturile "active" au şi un inconvenient. "Ele necesită administrarea de antiagregante plachetare şi de aspirină timp de cel puţin un an", explică profesorul Martine Gilard, membră în biroul Societăţii franceze de cardiologie. Într-adevăr, cheagurile sangvine pot să se formeze tardiv în locul în care este plasat implantul. Însă acele medicamente cresc riscul de hemoragie, iar aceasta impune o supraveghere medicală regulată a pacienţilor şi interzicerea operaţiilor chirurgicale pentru care riscul de hemoragie este ridicat. Un stent biodegradabil inactiv ar permite, în plus faţă de creşterea confortului, evitarea administrării de medicamente pe o perioadă îndelungată. Martine Gilard consideră că stenturile biodegradabile constituie o veritabilă descoperire. Ea spune că aceste dispozitive reprezintă viitorul în domeniul stenturilor medicale, cu condiţia ca siguranţa şi eficienţa lor să fie verificate şi reconfirmate. Compania franceză Arterial Remodeling Technologies se pregăteşte să iniţieze în curând un studiu clinic ce va fi realizat pe 30 de pacienţi, iar primele rezultate sunt aşteptate peste şase luni.