Unul dintre cei mai mari specialiști în istoria modernă a Europei Centrale și de Est, Timothy D. Snyder, a publicat pe 8 februarie, o analiză a războiului din Ucraina și a posibilității ca Rusia să își utilizeze arsenalul nuclear în confruntare. Paradoxal, conform specialistului american, cea mai bună modalitate pentru a preveni o confruntare nucleară este sprijinirea Ucrainei pentru a câștiga războiul.

Prima observație pe care o face Snyder, este aceea că media face involuntar jocul Rusiei creând și întreținând spaima de un război nuclear. Discuția despre arme nucleare este o modalitate prin care ne considerăm victime și dăm vina pe cei care sunt în realitate victime. De fiecare dată când ne gândim la un schimb de rachete nucleare noi ne vedem automat victime. Pornind de la această constatare, brusc, actualul război din Ucraina nu mai are nicio importanță de vreme ce noi suntem în pericol. Și ucrainenii par să fie de vină. Dacă s-ar putea opri din a se lupta, atunci am fi cu toții în siguranță. Exact așa vrea Rusia ca noi să ne simțim, să înțelegem și să acționăm. Și este total greșit pentru că, în realitate, în prezent, ucrainenii luptă și mor într-un război care este și al nostru, care privește și securitatea noastră.

Să condamnăm amenințările nucleare rusești este la fel de greșit. Este un exemplu de fantezie narcisistă care planează asupra discuțiilor despre politica externă americană: fantezia supunerii ca dovadă de atotputernicie. Dacă facem ceea ce vor propagandiștii ruși și nu ajutăm Ucraina, apoi (conform propriei fantezii) nu va avea loc niciun război nuclear. În realitate, a nu face nimic pentru Ucraina înseamnă a face ceva care va avea consecințe mult mai dezastroase. A nu face nimic pentru Ucraina în situația acestui război înseamnă de fapt a crește pericolul unui război nuclear.

 

Cum construiesc propagandiștii ruși anxietatea

Cineva din Rusia emite o amenințare, comentatorii şi propagandiştii nerăbdători o amplifică și apoi căutăm o cale rapidă de a elibera frica. Statele Unite, Germania, Franța, Marea Britanie trimit arme, comentatorii şi propagandiştii vorbesc de escaladare! Informația ajunge la noi și, din nou, căutăm o modalitate rapidă de a elibera frica. Când acest lucru devine un obicei, acest cerc psihologic ia locul gândirii clare, raționale, strategice. Acest mecanism trebuie înțeles, explicat astfel încât toată lumea să devină conștientă de existența lui.

„Așa că, trageți o gură de aer. Rusia are interese în a vă face anxioși, media are interes în a vă face anxioși, corpurile noastre pot fi blocate de anxietate. Să depășim această fază este partea cea mai grea. După ce o depășim însă să gândim strategic devine foarte simplu. Dacă ne întoarcem la realitate înțelegem că Rusia a invadat Ucraina. Acest lucru s-a întâmplat și nu ne mai putem întoarce în anul 2021. Gândind în termenii acestei realități în care invazia s-a produs deja, cea mai solidă politică nucleară este de a ajuta Ucraina să câștige în mod convențional războiul”, spune Timothy D. Snyder pe snyder.substack.com, și dă patru motive pentru care aceasta este cea mai bună strategie.

Primul motiv este acela că ar fi un dezastru pentru toată lumea dacă șantajul nuclear rusesc reușește. Politica internațională, diplomația s-ar prăbuși pentru toată lumea civilizată. Țările care nu dețin arme nucleare nu vor putea niciodată face mai mult decât să vorbească, în timp ce cele care dețin arme nucleare ar conduce lumea. Dacă șantajul nuclear reușește trebuie să ne așteptăm nu doar la mai mult șantaj din partea Rusiei asupra celorlalte țări ci și la șantaj din partea altor puteri nucleare. Ne putem apoi aștepta ca și alte țări să dorească să se înarmeze cu arme nucleare pentru a putea rezista unor astfel de viitoare tentative de șantaj. Prin urmare, sprijinind Ucraina scade posibilitatea declanșării unuia sau mai multor războaie nucleare, prin faptul că arătăm că șantajul nuclear nu funcționează.

Mai are Rusia forțe capabile să înfrunte NATO?

Al doilea motiv ar fi prevenirea înmulțirii numărului țărilor care dețin arme nucleare. Riscul unui război nuclear crește cu cât sunt mai multe țări care dețin arme nucleare. Politica rusească împinge în direcția înmulțirii armelor nucleare. Ucraina a renunțat la armele ei nucleare. Apoi, în 2014, Rusia a ocupat Crimeea (Ucraina) și apoi, în 2022, a declanșat o invazie la scară largă. Lecția pe care o vor învăța țările care nu dețin astfel de arme este aceea că trebuie să dețină arme nucleare pentru a fi capabile să se apere de Rusia sau de orice altă putere nucleară. Singurul mod prin care putem preveni ca țările să gândească așa, este să ajutăm Ucraina să câștige printr-un război convențional. În acest fel celelalte țări vor concluziona că a deține arme nucleare nu îți dă neapărat șansa de a câștiga un război. Așadar, a ajuta Ucraina înseamnă a preveni un război nuclear prin prevenirea înmulțirii numărului țărilor care dețin arme nucleare.

A treilea motiv este a face cât mai puțin probabil un scenariu cu o confruntare nucleară europeană. Acest scenariu se referă la un război pe scară largă între NATO și Rusia, ambele puteri nucleare. În acest moment, datorită rezistenței ucrainenilor acest scenariu este și mai puțin posibil. Forțele pe care Rusia le-ar putea folosi într-un război împotriva NATO au fost și sunt distruse chiar acum în războiul din Ucraina. Chiar și într-un scenariu în care Rusia ar ataca un stat NATO, orice tentație de a folosi arme nucleare este redusă datorită faptului că Rusia este conștientă că ar fi înfrântă în războiul convențional care ar începe. Prin urmare, ajutând Ucraina reducem riscul unui război nuclear făcând și mai improbabil scenariul în care Rusia atacă NATO sau un stat al alianței.  

Al patrulea motiv este prevenirea unei confruntări nucleare în zona Asiei. În ultimele două decenii s-a tot discutat despre posibilitatea izbucnirii unui război între China și America în Taiwan. Americanii au fost înspăimântați de inevitabilitatea unui astfel de război. Ideea că o altă țară ar putea să îndepărteze ideea izbucnirii unui astfel de război nu era pe masa de discuție și părea cu câțiva ani în urmă o fantezie. Dar acest lucru chiar se întâmplă. Faptul că Ucraina rezistă în fața Rusiei transmite un semnal Chinei că declanșarea unor operațiuni militare în Taiwan ar putea fi costisitoare în termeni de vieți omenești și s-ar putea termina prost. Este clar că Xi Jinping nu și-a pierdut interesul în ceea ce privește Taiwanul, dar situația din Ucraina l-a făcut să se gândească mai bine și să amâne deocamdată cu câțiva ani orice intenții ostile ar fi avut. Și aceștia sunt ani importanți. Anul trecut, când Rusia a invadat Ucraina, China era văzută ca o putere mondială în creștere. Pentru americani aceasta era o problemă importantă, pentru că în gândirea politică social acceptată, o putere în creștere (China) urma să se confrunte cu o putere în declin (SUA). Acum este mai neclar dacă China chiar este o putere în creștere. Ucrainenii au amânat unul din cele mai periculoase scenarii care s-ar fi putut întâmpla. Și au făcut toate acestea fără a se confrunta cu China. Și aici, sprijinul Ucrainei reduce șansa unui război nuclear, făcând scenariul asiatic mult mai puțin probabil.   

„Dacă vrem să reducem riscul unui război nuclear global, atunci ar trebui să îi ajutăm pe ucraineni. Procedând astfel, se reduce atractivitatea șantajului nuclear, riscul proliferării nucleare și probabilitatea celor două scenarii: un conflict Rusia-NATO și SUA-China”, concluzionează Snyder.

 

Ce ar însemna utilizarea unei arme nucleare strategice

În ceea ce privește utilizarea unei arme nucleare strategice, situația ar fi diferită. S-ar putea atunci spune că Ucriana și-a calculat greșit strategia solicitând doar arme convenționale Occidentului. Și aici există o capcană, în loc să ne gândim la calculele greșite făcute de ucraineni s-ar putea să ne gândim empatic la cum a fost pus cu spatele la zid Putin și nu a avut ce face. În realitate și acest argument a fost infirmat în nenumărate rânduri. Rusia a pierdut bătăliile de la Kiev, Harkov și Herson fără a folosi arme nucleare. Rusia a suferit aproape un an de înfrângeri surprinzătoare de diferite feluri, nu în ultimul rând prăbușirea întregului său plan de război, care a presupus răsturnarea guvernului ucrainean și controlul întregii țări. Și totuși: nicio utilizare a armelor nucleare. În schimb, fiecare înfrângere generează povești despre cum Rusia nu a fost de fapt învinsă. Escaladarea pe care o vedem de fapt este una la nivel de vorbe, una narativă. Și cu cât trece timpul, este nevoie din ce în ce mai multă muncă pentru ca rușii să explice înfrângerile drept victorii. Războaiele se termină atunci când puterea politică a conducătorilor este amenințată și încă nu am ajuns la acel punct. Când o vom face, Putin va simți amenințarea la Moscova, nu în Ucraina. Într-o astfel de situație, folosirea armelor nucleare în Ucraina nu îl va ajuta. Retragerea forțelor convenționale din Ucraina pentru o luptă pentru putere în Rusia ar putea avea loc. În timpul acelei lupte pentru putere, niciun rus care luptă pentru controlul Kremlinului nu va admite că războiul din Ucraina a fost pierdut. În schimb, concurenții la putere vor concura cu poveștile lor despre cât de mare a fost de fapt victoria.

„Mă aștept ca următorul lider rus (sau Putin dacă rămâne) să susțină că Rusia a câștigat o victorie extraordinară asupra NATO prin eliminarea forțelor NATO din Ucraina înainte ca acestea să aibă șansa de a trece pe teritoriul rus”, afirmă Snyder.

În ceea ce privește utilizarea armelor nucleare, istoricul explică faptul că în momentul în care vor fi folosite, dacă se va întâmpla acest lucru, Rusia nu va mai putea folosi amenințarea narativă a utilizării armelor nucleare, ori acest joc psihologic presupune tocmai utilizarea poveștii, a amenințării: „Când desfășurarea discuțiilor nucleare este politica, atunci desfășurarea efectivă a unei arme nucleare anulează politica. Amenințarea implicită nu mai este disponibilă, odată folosită. Iar conducerea rusă știe că americanii și toți ceilalți ar trimite mai multe arme de departe în Ucraina dacă Rusia ar folosi o armă nucleară pe câmpul de luptă”. Dar utilizarea unei arme nucleare ar avea costuri mult mai drastice decât creșterea volumului de arme pentru Ucraina. S-ar depăși o linie roșie care a fost trasată de multe decenii. Moscova ar pierde chiar și sprijinul provizoriu pe care îl are în unele state din lume. Și-ar pierde capacitatea de a se prezenta ca o victimă în relațiile internaționale. Liderii săi ar ști că vor fi amintiți ca și criminali și paria.

„Și asta nici măcar pentru a menționa ceea ce ar fi de obicei menționat mai întâi: descurajarea directă. Dacă Rusia încalcă tabuul utilizării nucleare, propriul său statut de putere militară ar fi compromis dramatic de răspunsul militar al altora”, scrie istoricul american care apoi demonstrează că este falsă afirmația că puterile nucleare nu pot pierde războaie. Statele Unite, o putere nucleară, au pierdut războaie pe bandă rulantă. Uniunea Sovietică a pierdut în Afganistan, Rusia a pierdut primul război cecen. Franța a pierdut în Algeria, iar coloniile britanice au părăsit Imperiul. „Folosirea unei arme nucleare pe câmpul de luptă nu va câștiga războiul pentru Rusia în Ucraina, dar ar fi o lovitură uriașă pentru statutul Rusiei, lucru de care le pasă liderilor ruși”, spune profesorul care adaugă că utilizarea unei arme nucleare ar fi o dovadă pentru toți că Rusia nu are o armată convențională capabilă să câștige pe câmpul de luptă, ceea ce ar fi o înfrângere. Apoi, utilizarea unei arme nucleare ar determina țările care sunt puternice, au economii superioare și instituții științifice cu nivel de cercetare ridicat să își construiască propriile arsenale nucleare. Când acest lucru s-ar întâmpla asta ar însemna că Rusia nu va mai fi o superputere nici în ochii propriilor ei cetățeni.

„Este mult mai rău decât retragerea trupelor din Ucraina – pentru asta va exista întotdeauna o poveste. Nu există nicio poveste care să poată restabili sentimentul de statut de superputere după ce se pierde”, crede Snyder.

 

Scurtă biografie

Timothy David Snyder s-a născut la 18 august 1969 este un istoric american specializat în istoria modernă a Europei Centrale și de Est. Este profesor de istorie la Universitatea Yale și membru permanent la Institutul de Științe Umane din Viena.

A scris foarte multe cărți, printre care: „Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin”, „Despre tiranie: douăzeci de lecții ale secolului XX” sau „Drumul spre nelibertate”.

Expert în Holocaust, Snyder face parte din Comitetul Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite și este membru al think-tankului american „The Council on Foreign Relations” specializat în politică externă și relații internaționale.