Două decenii. De atât a avut nevoie un orădean pentru a-şi recăpăta bunurile confiscate de regimul comunist. Totul a început în anul 1987, când Florian Vlaicu şi-a împrumutat maşina personală, un autoturism Dacia, unui preot care a plecat din ţară la volanul acestuia. Prelatul a rămas peste graniţe în timp ce autoturismul a fost trimis în România prin intermediul unei firme de transport. În Vama Borş, maşina a fost reţinută şi, de atunci, nu a mai ajuns în posesia proprietarului. După 20 de ani, într-un final, Curtea de Apel Oradea i-a dat câştig de cauză proprietarului acesteia, în procesul cu Statul Român.

În anul 1987, printr-un act notarial, Florian Vlaicu a împrumutat un autoturism Dacia 1310, unui verişor al soţiei sale, Schuller Iosif, preot romano-catolic, pentru a face o vizită la Sfântul Scaun de la Vatican. Plecarea din ţară a avut loc în noiembrie, pe traseul Borş - Budapesta - Viena - Roma. Preotul a rămas însă la Arhiepiscopia Romano-Catolică din Viena, de unde a fost trimis la Mariatzell, din Alpii Austrieci, după ce în prealabil şi-a prelungit vizita de şedere în străinătate. "La începutul lui ianuarie 1988, autoturismul a fost predat, la îndemnul Ambasadei Române de la Viena, unei firma transportatoare cu menţiunea aducerii în ţară la proprietarul tăbular, plătindu-se în acest sens o taxă de transport de zece mii de şilingi austrieci. Maşina a fost adusă de un delegat al firmei, dar a fost reţinută la Vama Borş, de către adjunctul vămii, un locotenent colonel de securitate, fără să se înmâneze un act de reţinere. Reprezentantul firmei a vrut să ducă maşina înapoi în Austria, dar lucrătorii vamali l-au blocat, alungându-l din sectorul românesc al vămii", povesteşte Florian Vlaicu. Orădeanul nu a putut face nimic pentru a-şi redobândi autoturismul în toţi anii care au urmat. Abia după anul 1989 a avut o întâlnire cu preotul pe teritoriul Ungariei, care, de teama terorii securiste, nu s-a mai întors în ţară. "La toate acestea s-a adăugat şi situaţia mea precară ca disident şi victimă a dictaturii comuniste, pentru săvârşirea infracţiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste, dându-mi-se, prin actul samavolnic a confiscării autoturismului de către vameşii români, o puternică lovitură în baza economică a familiei mele, care, oricum, era precară în acea perioadă. Pe atunci, valoarea unui autoturism Dacia 1310, similar cu cel confiscat, era de 110.000 lei. Piesele de schimb şi lucrurile personale se ridicau la 15.000 de lei", mai spune orădeanul. După răsturnarea regimului comunist, la fel ca mulţi alţii, bărbatul a crezut că lucrurile s-au schimbat şi a început demersurile pentru restituirea bunurilor confiscate ilegal. Numai că lucrurile nu s-au dovedit atât de simple. Mai exact, în ciuda tuturor dovezilor prezentate în faţa instanţei, magistraţii bihoreni au respins ani la rândul cererile formulate de Florian Vlaicu. Acesta nu a cedat însă cu una, cu două, astfel că, în 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Oradea îi admite acţiunea şi obligă pe pârât, Statul Român, să restituie reclamantului autoturismul Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare 2-BH-6997 sau contravaloarea lui, fără cheltuieli de judecată.

Un câştig mai mult moral decât material, spune orădeanul care a luptat pentru drepturile sale două decenii, atât cu regimul comunist, cât şi cu autorităţile dintr-o ţară democratică, care au avut nevoie de nu mai puţin de 20 de ani pentru a aplica legea.