Deşi a fost comis pe vremea când Snagovul costa 10,50 lei, Maria Ferche avea, în 1990, 82 de ani. Dumnezeu îi dăduse zile şi-şi ducea traiul singură, într-o casă de pe strada Dornei, în Marghita. Viaţa ei se scurgea fără întâmplări prea semnificative. Bunicii noştri nu au o viaţă despre care să poţi povesti prea multe şi asta era valabil şi în cazul Mariei Ferche. Existenţa ei ar fi trecut, poate neobservată, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva care avea să o aducă în atenţia opiniei publice şi să rămână aici timp de 12 ani... Pachetul de Snagov... Într-o dimineaţă de iulie, în anul 1990, vecinii Mariei Ferche au alertat Poliţia Marghita. Nu o văzuseră de câteva zile, iar faptul le părea bizar. În ciuda vârstei înaintate, femeia ducea o viaţă normală, aşa că lipsa ei din preajma casei a fost privită ca un semn prevestitor de rău. Poliţiştii marghitani au pătruns în imobilul de pe strada Dornei nr. 14. Mirosul de lucruri vechi se întretăia macabru cu cel de carne intrată în putrefacţie. În încăpere, roiuri de muşte se învârteau nebune în jurul corpului neînsufleţit căzut la pământ. Maria Ferche, proprietara, murise, iar pe corpul ei erau vizibile, încă, leziunile care i-au provocat moartea. Alături de cadavru, un pachet de Snagov. Cum femeia nu fuma, a devenit aproape sigur că-i aparţinuse celui sau celei care-i luase viaţa. Pentru că verdictul pus de poliţişti, chiar la prima vedere, a fost: crimă! Mirosul câinelui nu poate fi înşelat... În tabloul sinistru al încăperii în care a fost găsită moartă bătrâna a fost introdus câinele de urmă. Un ciobănesc german tipic, antrenat de pe când era doar pui pentru a fi câine de urmă şi pentru a-i ajuta pe poliţişti în activitatea lor de depistare a răufăcătorilor. După ce a dat de câteva ori turul încăperii în care a fost găsit trupul bătrânei, câinele a zbughit-o pe uşă, în curte şi apoi în stradă. S-a îndreptat glonţ spre poarta locuinţei socrului lui Albert D., un tânăr din Petreu, cu reşedinţa în Marghita. După ce a adulmecat puţin aerul, câinele s-a îndreptat spre oraş. Pierduse urma... Din Ungaria în România şi înapoi... Satul Petreu, aparţinător de comuna Abram, este situat la doar câţiva kilometri de Marghita, astfel că mulţi localnici lucrează la oraş sau îşi găsesc perechea acolo. Albert D. era unul dintre ei. El şi-a găsit o prietenă, Monica, cu care locuia în concubinaj în oraş.Erau împreună din anul 1988, iar la doi ani de la acest moment li s-a născut primul copil, o fetiţă, în 3 iulie 1990, cu o săptămână înainte de descoperirea tragediei de pe strada Dornei... Viaţa lor ar fi rămas pentru totdeauna în anonimat şi nimeni nu ar fi ştiut niciodată că Monica era cu Albert sau invers. Numai că în 1989, la un an de la momentul întâlnirii, Albert a intrat în atenţia poliţiştilor marghitani: era învinuit de violarea unei bătrâne. În seara de 20 septembrie, după ce a pătruns în locuinţa părţii vătămate M.V., din Marghita, Albert D. a bătut-o, i-a rupt hainele şi a violat-o. Ţipetele femeii ai fost auzite de vecini, care au încercat să intervină, dar nu au reuşit. Speriat de consecinţele faptei sale D., împreună cu concubina sa, au fugit în Ungaria, trecând fraudulos frontiera de stat. Pe teritoriul statului vecin au fost prinşi de autorităţi şi duşi la Centrul de Refugiaţi din Debreţin şi apoi într-un lagăr, destinat străinilor ce trăiau ilegal pe teritoriul Ungariei. Dar asta numai pentru câteva luni. Imediat după Revoluţie, cei doi s-au întors în ţară, unde au obţinut paşapoartele. Apoi, s-au stabilit la Budapesta. În luna iulie a aceluiaşi an au revenit pe meleagurile natale. Două evenimente importante au avut loc atunci în viaţa lor: era ziua de naştere a fiicei Monicăi şi se năştea copilul lor, o altă fetiţă.... "Hainele-i erau stropite cu sânge" La nici o săptămână de la naşterea copilei, Albert s-a întors, într-o seară, mai târziu. Monica îşi aminteşte că hainele concubinului erau stropite cu sânge. "Am fost bătut la ştrandul din Marghita", i-a spus el femeii. "M-a bătut un tip", a mai completat el şi i-a cerut să-i spele îmbrăcămintea. Femeia s-a conformat. Doar credea în cel care-i stătea alături... A trecut ceva timp de la acest incident când Poliţia a bătut, din nou, la uşa lor. Oamenii legii cercetau moartea Mariei Ferche şi vroiau să ştie ce a făcut Albert în seara când a fost ucisă bătrâna. În apărare, Albert a invocat prezenţa a patru martori oculari, care ar fi asistat la scandalul din ştrand. În timpul audierilor, alibiul său nu a fost confirmat. Martorii, dintre care unul era fratele concubinei iar doi - cunoscuţi din Penitenciar, au declarat că nu au fost de faţă la un scandal în ştrand în care să fi fost implicat D. Mai mult, colegii din penitenciar au depus chiar mărturie împotriva lui, spunând că le-a cerut în mod expres să declare acea dată şi acea oră, pentru a justifica ce a făcut în acea seară. După opt ani şi mai multe fapte, în arest! Anii au trecut şi se părea că moartea Mariei Ferche nu-şi va găsi, vreodată, răspunsul. Acel pachet de ţigări, care fusese găsit la faţa locului, continua să stea închis în biroul cu corpuri delicte. Amprentei papilare care fusese relevată pe pachet nu i-a fost identificat aparţinătorul. În ceea ce priveşte viaţa lui Albert, aceasta a continuat şi ea, cu plimbări prin Europa şi fapte penale, mai peste tot. Şi-a schimbat şi concubina, pe Monica, cu Lenuţa, al cărei trai nu a fost deloc uşor alături de el. Aşa cum a declarat ea ulterior la Poliţie, Lenuţa fusese supusă unor bătăi crunte, ba chiar a fost înjunghiată şi i s-a tăiat părul de pe cap. Şi-a schimbat domiciliul, pentru a fi alături de Lenuţa, în Timişoara, unde a intrat, din nou, în contact cu Poliţia. Acolo, pe numele său a fost întocmit un dosar penal, fiind învinuit de acostarea şi violarea unei tinere, acest fapt fiind cunoscut şi de mama concubinei de la acea dată. Pe lângă aceasta, a mai fost cercetat în mai multe dosare, pentru furt şi a fost implicat într-un accident rutier, la Marghita, care a avut loc în luna septembrie a anului 1994. La sfârşitul lunii respective se emite, pe numele său, un mandat de arestare preventivă pentru furt şi, cum nu a fost găsit, a fost dat în urmărire generală... A fost găsit abia în 18 martie 1998, iar şirul infracţiunilor în săvârşirea cărora a fost implicat începe să se contureze... O amprentă şi o mărturisire... În 27 05. 1998, după ce fusese arestat pentru furt, s-a trecut la compararea amprentei papilare aparţinând lui Albert D. cu cea găsită pe pachetul de Snagov, cu opt ani în urmă. "Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Bihor a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică, prin care s-a stabilit că urma papiliară relevată prin tratarea cu soluţie de nihidrină de pe pachetul de ţigări cu filtru a fost creată de degetul inelar de la mâna dreaptă a lui Albert D", se arată într-un act încheiat în timpul urmăririi penale şi care a stat la baza punerii sale sub acuzaţiile de viol şi omor. Procurorul a solicitat fabricii de ţigări producătoare să precizeze perioada în care s-a practicat preţul de 10,50 lei, înscris pe pachetul cu pricina. Răspunsul a fost că acel preţ s-a utilizat din 1 ianuarie 1990 până în 10.11.1990, inclusiv, astfel că ipoteza ca acel pachet să fi fost o înscenare la adresa cuiva cădea din start. Apoi, mai există un martor timişorean care s-a prezentat în instanţă, la Oradea, declarând că D. i-ar fi mărturisit, în ianuarie 1998, într-un bar din Timişoara, de omorul comis în Marghita! Potrivit certificatului medico-legal emis în iulie 1990, moartea Mariei Ferche a fost una violentă şi s-a datorat asfixierii mecanice prin sugrumare cu măna, constatându-se, pe întreg corpul, leziuni ce denotau violenţa şi violul. În ceea ce-l priveşte pe D., el a fost supus testului poligraf, care a pus în evidenţă "modificări ale stresului emoţional, semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat", cum se arată în procesul verbal încheiat cu acel prilej. În plus, expertiza psihiatrică efectuată a relevat că D. a prezentat în 1990 şi prezintă tulburări de personalitate, de tip mixt, dar are capacitatea de apreciere critică a faptelor, recomandându-se măsuri de siguranţă medicală, ce puteau fi aplicate şi ambulator. În consecinţă, a fost trimis în judecată pentru cele două infracţiuni şi a fost condamnat la 17 ani de închisoare, Curtea de Apel Oradea menţinând condamnarea şi pedeapsa aplicată. Dosarul a ajuns pe masa Curţii Supreme de Justiţie, care a conchis că urmărirea penală efectuată în cauză nu a fost completă şi a retrimis dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. În urmă cu două luni, dosarul a fost, din nou, înaintat Tribunalului Bihor, care l-a găsit, pentru a doua oară, vinovat de violarea şi uciderea bătrânei. Acum, mai există căile de atac, în urma exercitării cărora se va stabili vinovăţia sau nevinovăţia celui în cauză. Reamintim că, potrivit normelor europene, recunoscute de ţara noastră, orice persoană se bucură de prezumţia de nevinovăţie, care durează până la data pronunţării unei hotărâri definitive de condamnare. La această oră, D. se află în Penitenciarul Timişoara, pentru o altă infracţiune. În privinţa omorului, el a declarat anchetatorilor că nu el a ucis-o pe Maria Ferche. Rămâne de văzut ce va stabili instanţa. La 12 ani de la moartea femeii, se mai caută, încă, nişte răspunsuri...