An de an zeci de persoane dispar de la domiciliu, în cazul unora sfârşitul fiind tragic. Sunt situaţii în care acestea nu sunt găsite nici vii, nici moarte. Cele mai frecvente sunt dispariţiile voluntare. Există însă şi situaţii în care persoane certate cu legea dispar, înscenându-şi moartea.

Nici după aproape două săptămâni de când un bărbat din judeţul Mureş îşi lăsa hainele pe malul Crişului, actul de identitate şi un bilet de adio, tânărul nu a fost găsit. Un pescar orădean anunţa atunci posibila sinucidere a lui. Scafandrii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Crişana" Bihor au căutat aproape două ore trupul dispărutului, dar nu au reuşit să îl găsească. Potrivit reprezentanţilor ISU, în cazul în care bărbatul s-ar fi înecat, trupul acestuia ar fi trebuit să iasă la suprafaţă în cel mult trei zile. "Se fac cercetări pentru a stabili cu exactitate ce s-a întâmplat, însă corpul bărbatului nu a fost găsit. Din indiciile de până acum există posibilitatea ca acesta să îşi fi înscenat sinuciderea", a precizat inspector principal Alina Dinu, purtător de cuvânt al IPJ Bihor. Se pare că bărbatul era certat cu legea, astfel că prin gestul său ar fi încercat să îşi însceneze moartea. Potrivit unor surse din rândul anchetatorilor, actul de identitate lăsat în haine fusese declarat pierdut de către victimă, motiv pentru care i se eliberase altul. Ba mai mult, poliţiştii mureşeni ar fi vorbit cu acesta la telefon, în jurul orei 15.00. Oamenii legii nu exclud nici varianta ca acesta să fi trecut graniţa.

16 persoane dispărute au fost găsite decedate

216 persoane au fost declarate dispărute de la domiciliu pe raza judeţului Bihor, în ultimii 20 de ani, acestea fiind date în urmărire. În momentul de faţă sunt rămase în urmărire 44 de persoane, din care şase erau minore la data dispariţiei. Totodată, între 2004 şi 2010, 16 persoane dintre cele care au fost declarate dispărute de la domiciliu şi date în urmărire au fost găsite ulterior decedate, prin înec, spânzurare sau din cauze naturale, atât pe raza judeţului Bihor, cât şi în alte judeţe. În niciunul dintre cazuri persoanele care au fost găsite decedate nu au fost victime ale vreunei infracţiuni. Potrivit poliţiştilor, cel mai vechi caz de dispariţie care se află în lucru la Compartimentul Urmăriri din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale este cel al lui Szalkai Alexandru, dispărut în anul 1992, la vârsta de 10 ani. Acesta a dispărut din faţa blocului, în timp era la joacă. Mama băiatului se afla la muncă, iar tatăl a fost cel care a sesizat dispariţia. Din verificările efectuate, a rezultat că băiatul era bolnav psihic şi suferea de un handicap fizic pe bază hormonală. De asemenea, acesta nu frecventa nicio instituţie şcolară. "Pentru identificarea lui Szalkai Alexandru, poliţiştii bihoreni au acţionat continuu. Au efectuat investigaţii la domiciliu, la rude, prieteni, instituţii spitaliceşti, centre de plasament, evidenţele de stare civilă, lăcaşurile de cult, locuri izolate etc. Băiatul a fost dat în urmărire la nivel naţional, iar în 2008, cu ajutorul specialistului în portretistică criminalistică al I.P.J. Bihor, Florin Lăzău, au efectuat portretul îmbătrânit al minorului. Până în prezent, tânărul nu a fost identificat", ne-a declarat inspector principal Alina Dinu, purtător de cuvânt al IPJ Bihor. În toate cazurile de dispariţii rămase în lucru se desfăşoară în continuare activităţi pentru identificarea şi depistarea acestora.

Declararea morţii, prin hotărâre judecătorească
Potrivit legii, cel care lipseşte de la domiciliul său poate fi declarat dispărut prin hotărâre judecătorească, putându-se institui curatele, dacă a trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă. Cel astfel declarat dispărut poate fi declarat mort, de asemenea, prin hotărâre judecătorească, dacă de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă au trecut patru ani. Cercetările în cazul dispariţiei minorilor încep imediat după anunţarea acesteia, în funcţie de împrejurările în care s-a întâmplat nefericitul eveniment. Încă de la sesizare au loc acţiuni de cercetare, căutare în toate locurile şi mediile unde minorul s-ar putea afla. Potrivit specialiştilor, cea mai frecventă cauză a dispariţiei minorilor o reprezintă insuficienta cunoaştere de către părinţi a propriilor copii, a preocupărilor acestora, grupul de prieteni, nevoile specifice vârstei, vulnerabilităţile, tendinţa lor de a deveni independenţi atât material, cât şi afectiv. Fiecare caz în parte are însă specificul său, iar cauzele ce conduc la dispariţia copilului pot fi şi de altă natură, respectiv o tulburare de personalitate sau un tratament neadecvat din partea familiei asupra copilului, libertinism, agresivitate sau condiţii precare materiale.
Pentru a evita astfel de situaţii poliţiştii le recomandă copiilor să nu intre în discuţie cu persoane străine, să nu accepte bunuri, cadouri sau dulciuri de la persoane pe care nu le cunoasc şi să nu însoţească astfel de persoane.