Pe parcursul vieţii unui membru al societăţii pot să apară anumite situaţii în care acesta, deşi capabil din punct de vedere al capacităţii de exerciţiu, este în imposibilitate de a acţiona pentru a-şi proteja patrimoniul, iar această imposibilitate se poate datora unei boli, unei infirmităţi sau datorită vârstei înaintate.

De asemenea, există situaţii în care o persoană căreia îi lipseşte capacitatea de exerciţiu este nevoită să încheie o serie de acte juridice necesare în vederea protejării patrimoniului deţinut, iar această lipsă a capacităţii de exerciţiu se datorează fie vârstei, fie vreunei boli. Protejarea acestor persoane este reglementată de către legiuitor şi poartă denumirea de curatelă, în prima ipoteză, şi tutelă, în cea de-a doua ipoteză. Actualul Cod civil cuprinde reglementări privind tutela de la articolul 110 la 163, iar curatela este reglementată de la articolul 178 până la articolul 186. De la început credem că ar trebui să facem o distincţie între cele două instituţii. Deşi ambele sunt modalităţi de ocrotire a unor persoane care se află în imposibilitate de a-şi proteja patrimoniul, curatela se adresează persoanelor care deţin capacitatea de exerciţiu necesară în vederea efectuării actelor juridice, însă datorită unor împrejurări nu pot acţiona în vederea protejării patrimoniului deţinut. Pe de altă parte, tutela se adresează persoanelor care nu deţin capacitate de exerciţiu necesară în vederea efectuării actelor juridice necesare protejării patrimoniului deţiunt, iar această lipsă de capacitate de exerciţiu se datorează fie vârstei, fie unei boli care a dus la lipsirea de discernământ. Tutela, după cum stabilesc prevederile articolului 110 din cadrul Codului civil, se poate institui pentru protejarea minorului în ipotezele în care „ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interziceriii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotăreşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele", practic lipsesc persoanele care în mod obi?nuit s-ar ocupa de protejarea intereselor minorului. Însă, instituirea tutelei se realizează nu numai pentru protejarea intereselor minorului care se află într-una dintre ipotezele prevăzute de articolul 110, ci şi pentru protejarea persoanelor puse sub interdicţie judecătorească. După cum stabileşte articolul 164 din cadrul Codului civil - „persoana care nu are discernământul necesar pentru a se putea îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdecţie judecătorească", iar conform articolului 170 din cadrul Codului civil - „prin hotărârea de punere sub interdicţie, instanţa de tutelă numeşte, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătorească".

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741