Aspecte particulare privind ipoteca mobiliară (II)
Trebuie să plecăm de la premisa că totalitatea contractelor încheiate de către subiecţii de drept existenţi în cadrul unei societăţi, dau naştere la două categorii de creditori, creditorii privilegiaţi şi creditorii chirografari. Distincţia dintre cele două categorii este extrem de simplu de realizat, creditorul privilegiat (garantat) este creditorul „deştept", mai precis acel creditor care indiferent de situaţie, indiferent de starea patrimoniului debitorului său, el îşi va realiza cel puţin o parte din creanţa pe care o deţine împotriva debitorului (când spunem cel puţin o parte, avem în vedere ipoteza în care garanţia constituită nu acoperă întreaga creanţă deţinută). Pentru simplul motiv că acest creditor şi-a luat măsuri de protecţie, a convins pe debitor să îi constituie garanţii (gaj, ipotecă imobiliară, ipotecă mobiliară). Pe de altă parte, creditorul chirografar nu are o situaţie atât de privilegiată ca şi creditorul garantat. Cel dintâi suportă riscul insolvabilităţii (lipsa activului patrimonial suficient care să acopere pasivul patrimonial) patrimoniului debitorului, mai precis poate exista ipoteza în care creditorul fără garanţie să nu îşi satisfacă creanţa deţiuntă pentru simplul motiv că debitorul nu are activ patrimonial din care să îşi execute această obligaţie. Din simpla analiză a acestei premise, a acestei clasificări realizate anterior, se poate observa un prim beneficiu al încheierii unui contract de ipotecă mobiliară şi anume siguranţa pe care o oferă acest contract, oricând, indiferent de ipoteza incidentă, măcar o parte din creanţa deţinută va fi satisfăcută. Totuşi, realizarea unei creanţe presupune unele costuri aferente, în timp şi bani, mai precis trebuie obţiunt un titlu executoriu, în măsura în care nu este deţinut deja, trebuie pus în executare acel titlu executoriu. Un alt beneficiu al contractului de ipotecă mobiliară este faptul că reduce considerabil costurile în timp şi bani a realizării unei creanţe, aceasta pe lângă faptul că este şi extrem de practic (nu toţi subiecţii de drept deţin imobile în proprietate, însă puţini sunt aceia care nu deţin bunuri mobile). Reducerea costurilor în timp şi bani a realizării creanţei se face prin faptul că datoria existentă se poate stinge prin preluarea bunului în contul creanţei. După cum subliniază articolul 2460 din cadrul Codului civil, creditorul are dreptul să preia bunul care constituie obiectul garanţiei, în măsura în care legea nu interzice acest lucru, există acordul din partea celui care a constituit garanţia (acest acord poate să fie dat prin inserarea unei clauze în acest sens în cadrul contractului), iar creditorii care ar avea un drept preferenţial asupra bunului nu se opun la preluare.
Av. Florian Cristian CURPAŞ
Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea
e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com
0746/042.741
Comentarii
Nu există nici un comentariu.