Articolul de săptămâna aceasta, va fi ultimul consacrat temei privind drepturile deţinute de către pacienţi şi vom avea în vedere, în mod special, capitolul VI care tratează - drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale.

Astfel, principiul inserat în cadrul articolului 25 aliniatul 1 Legea 46 din 2003 evidenţiază faptul că – „În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale”. Aşadar, la evaluarea necesităţii furnizării unui serviciu de natură medicală, stă criteriul medical, obictiv, privind necesitatea şi nu alte criterii subiective care ţin de grade de rudenie, posibilităţi financiare, poziţii sociale. Aceste criterii medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi se aduc la cunoştinţa publicului (articolul 25 aliniatul 2 Legea 46 din 2003). Odată internat un pacient are o serie de drepturi, care de multe ori dacă nu sunt cunoscute nu sunt solicitate.

Astfel, conform articolului 33 Legea 46 din 2003 – „Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului”, dacă medicul curant al pacientului nu are un contract încheiat cu spitalul în care este internat, nu înseamnă că acesta nu poate să şi fie consultat de către acel medic.

Condiţiile de confort emoţional, şi acestea au o reglementare juridică, astfel, pacientul are dreptul să beneficieze de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale (articolul 32 Legea 46 din 2003), iar personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective (articolul 34 aliniatul 1 Legea 46 din 2003).

Drepturile pacientului nu se limitează doar la serviciile medicale în cadrul unităţii spitaliceşti, ci acesta are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă, de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu (articolul 36 aliniatul 1 Legea 46 din 2003).

De asemenea pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare (articolul 35 aliniatul 1 Legea 46 din 2003).