După cum stabilesc prevederile articolului 405 din cadrul Noului Cod civil rudenia este clasificată ca fiind firească (legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun) şi civilă (legătura rezultată din adopţia încheiată în condiţiile prevăzute de lege).

 

Pe lângă aceste două noţiuni ale rudeniei Codul civil reglementează în cadrul articolului 407 şi noţiunea de afinitate (legătura dintre soţ şi rudele celuilalt soţ). Legătura de rudenie este stabilită în principiu încă de la naştere, faţă de mamă filiaţia rezultă din faptul naşterii (articolul 408 aliniatul 1 Cod civil), iar faţă de tatăl din căsătorie filiaţia se stabileşte ca urmare a prezumţiei de paternitate (articolul 408 aliniatul 2 Cod civil). Aceasta este ipoteza de lucru ideală, în cadrul căreia copilul prin efectul naşterii automat îi este stabilită şi filiaţia. Cu toate acestea, există situaţii în care legătura de rudenie fie nu este stabilită (existând posibilitatea ca legătura de rudenie să nu fie stabilită nici faţă de mamă şi nici faţa de tată), ori aceasta să fi fost stabilită greşit, iar în aceste ipoteze se pune problema dacă legea reglementează posibilitatea de a se stabili ulterior naşterii filiaţia şi care sunt mijloacele prevăzute de legea civilă pentru stabilirea filiaţiei. Trebuie subliniat încă de la început faptul că stabilirea filiaţiei poate să fie facută fie prin recunoaşterea copilului, recunoaştere făcută de bună voie de către mamă ori tată, fie în ipoteza în care părintele faţă de care nu este stabilită filiaţie refuză să recunoască copilul, prin intermediul unei acţiuni întrodusă la instanţele de judecată competente.

Recunoaşterea poate să fie făcută prin una din modalităţile stabilite de articolul 416 Cod civil, mai precis declaraţie la serviciul de stare civilă, înscris autentic ori prin testament.

De subliniat faptul că recunoaşterea, odată făcută, este irevocabilă (articolul 416 aliniatul 3 Cod civil).

Cu toate acestea, recunoaşterea poate să fie afectată de cauze de nulitate absolută ori nulitate relativă, însă aceste cauze sunt strict prevăzute de Codul civil în cadrul articolelor 418 şi 419 (cu titlu de exemplu recunoaşterea poate să fie nulă absolut în cazul în care a fost făcută printr-o altă formă decât cea prevăzută de lege, ori nulă relativ dacă a fost făcută ca urmare a existenţei unei erori, unui dol sau violenţe).

Chiar dacă textul articolului 416 aliniatul 3 Cod civil stabileşte cu titlu imperativ faptul că, odată efectuată, recunoaşterea este irevocabilă, legiuitorul, având în vedere faptul că stabilirea în mod corect a relaţiilor de filiaţie este de importanţă pentru interesul general al societatăţii, reglementează posibilitatea de contestare a recunoaşterii filiaţiei (articolul 420 Cod civil).

Astfel, dacă recunoaşterea nu corespunde adevărului ea poate să fie contestată oricând şi de către oricare persoană interesată.