Odată cu articolul precedent am aflat unele noţiuni generale în ceea ce priveşte modalitatea de a se stabili filiaţia, analizând ipoteza stabilirii acesteia pe cale administrativă – recunoaşterea (care nu implică concursul instanţelor de judecată).

Prin acest articol ne vom ocupa de acţiunile în justiţie prin care se poate stabili filiaţia faţă de mamă şi faţă de tată.

 Astfel faţă de mamă filiaţia prin intermediul unei acţiuni în justiţie se poate stabili în ipoteza în care se constată faptul că dovada filiaţiei faţă de mamă nu se poate face cu menţiunile cuprinse în cadrul certificatului de naştere ori în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în cadrul certificatului de naştere – articolul 422 aliniatul 1 Cod civil.

Dreptul la acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă aparţine copilului şi poate să fie pornită de către reprezentantul său legal ori de către moştenitorii acestuia, însă termenele în care poate să fie declanşată diferă în funcţie de titularul acţiunii.

 Astfel, în conformitate cu prevederile articolului 423 aliniatul 4 Cod civil, dreptul la acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă este imprescriptibilă, excepţie făcând cazul în care acţiunea este introdusă de către moştenitorii copilului, ipoteză în care termenul de prescripţie extinctivă este de un an de la data decesului copilului (articolul 423 aliniatul 5 Cod civil).

 Acţiunea de stabilire a filiaţiei faţă de mamă poate să fie continuată de către moştenitorii minorului (ipoteza în care copilul decedează pe parcursul procesului) şi poate să fie introdusă nu doar faţă de persoana pretinsă ca fiind mama adevărată ci şi faţă de moştenitorii acesteia (articolul 423 aliniatul 3 Cod civil).

 Acţiunea privind stabilirea filiaţiei faţă de tată va fi introdusă în ipoteza în care tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaşte pe copil – articolul 424 Cod civil.

  Acţiunea se porneşte de către mamă în numele copilului, chiar dacă mama este minoră, de către reprezentantul legal al copilului, ori de către moştenitorii copilului sau chiar să fie continuată de către moştenitorii copilului.

 În ceea ce priveşte termenul de prescripţie al acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, această acţiune nu se prescrie extinctiv în timpul vieţii copilului, iar după decesul copilului acţiunea poate să fie introdusă în termen de un an care curge de la data decesului copilului – articolul 427 Cod civil.

Dreptul de a cere aceste despăgubiri de către mamă se prescrie într-un termen de 3 ani de la naşterea copilului – articolul 428 aliniatul 3 Cod civil.