După cum am subliniat în cadrul unui articol precedent, în cadrul Monitorul Oficial, Partea I cu numărul 194 din data de 8 martie 2024 a fost publicată Decizia cu numărul 696/2023 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 910-914 din Codul de procedură civilă.

Această decizie a Curții Constituționale vizează prevederile legale cuprinse în cadrul Codului de procedură civilă privind punerea în executare silită a hotărârilor care vizează măsuri dispuse față de minori.

Principiile instituite prin această decizie, de către Curtea Constituțională, sunt extrem de importante, ele vizează modalitatea de interpretare a prevederilor legale și pot să fie folosite cu succes în momentul în care se dorește a se analiza existența unor eventuale abuzuri în faza de executare silită.

Astfel, Curtea Constituțională, arată „executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori este reglementată ca o secţiune distinctă a capitolului dedicat executării silite a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face. Din denumirea secţiunii rezultă că domeniul de aplicare al normelor care intră în alcătuirea sa este limitat la punerea în executare a dispoziţiilor privitoare la minori din titlurile executorii reprezentate exclusiv de hotărârile judecătoreşti (române sau străine). Locul şi rolul minorului în cadrul executării silite a unor dispoziţii din hotărârile judecătoreşti care îl vizează sunt esenţiale pentru că aceste coordonate permit identificarea drepturilor şi protejarea interesului superior al minorului, inclusiv în această ultimă fază a procesului civil” (paragraf 15 Decizie 696/2023).

Așadar, punerea în executare a unor astfel de hotărâri judecătorești se va face după normele speciale din Codul de procedură civilă, cuprinse între art. 910-914 și chiar dacă vorbim despre măsuri de executare silită, care de cele mai multe ori presupun forța/obligativitate se va avea în vedere respectarea principiului interesului superior al minorului.

Nicio măsură nu poate să fie luată/dispusă de către executorul judecătoresc dacă este încălcat acest principiu. Cu toate acestea se pune problema ce se poate face în ipoteza în care un părinte se opune la executarea hotărârii judecătorești care vizeaza drepturi cu privire la minor, Curtea ne arată faptul că „Spre deosebire de dreptul comun, care permite executorului să efectueze acte de executare silită după expirarea termenului indicat în somaţie sau prevăzut de lege, dacă debitorul nu se conformează somaţiei, executorul judecătoresc nu va putea proceda la executarea silită, ci, la cererea creditorului, va sesiza instanţa de executare pentru a obţine constrângerea debitorului la îndeplinirea obligaţiei prin aplicarea unor penalităţi. Instanţa de executare va cita părţile şi va stabili în sarcina debitorului, respectiv în favoarea creditorului, o penalitate cuprinsă între 100 lei şi 1.000 lei pe zi de întârziere”.