În data de 15 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul completului competent să judece recursul în interesul legii, a pronunţat Decizia cu numărul 6 din 2023 prin care instanța supremă a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a stabilit faptul  că - “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ”.

Această decizie este una obligatorie față de toate instanțele de judecată naționale, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Hotărârea judecătorească este una extrem de utilă pentru creditorii care doresc să pună în executare silită titlurile executorii obținute față de debitorii societăți comerciale, care au puncte de lucru, sedii secundare, sucursale. Această hotărâre judecătorească evidențiază faptul că în ipoteza în care, titlul executoriu este obținut față de un dezmembrământ al unei persoane juridice, instanța de judecată de la locul sediului dezmembrământului este competentntă pentru punerea în executare a acestuia. Se evită astfel, în primul rând încărcarea unor instanțe de judecată și în al doilea rând se vine în ajutorul creditorului, care nu va trebui să suporte costuri cu deplasările la instanța de judecată de la sediul persoanei juridice și poate astfel să gestioneze mult mai ușor problema juridică. Conform art. 651 alin. 1 Cod proc. civ. - “Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător”. Instanța supremă a avut în vedere la momentul pronunțării aceste decizii faptul că în conformitate cu art. 109 Cod proc. civ. - “Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta”.