Din ce în ce mai multe dosare sunt înregistrate pe rolul instanţelor de judecată, cu obiect stabilire domiciliu minori, fie că aceştia au rezultat din cadrul unei căsătorii, desfăcute de către instanţele de judecată printr-o sentinţă de divorţ, fie că aceştia au rezultat din afara unei căsătorii.

Legislaţia civilă actuală reglementează această problemă delicată, având texte de lege clare incluse în cadrul Codului civil. Astfel, cu titlu de premisă, Codul civil în cadrul articolului 496 aliniatul 1, stabileşte faptul că, de principiu, copilul minor locuieşte cu părinţii acestuia, iar dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia de comun acord vor stabili unde va locui copilul minor (articolul 496 aliniatul 2 Cod civil). Până la acest punct totul este cât se poate de clar, părinţii, în virtutea acestei calităţi pe care o deţin, au posibilitatea să hotărască de comun acord, pe viitor, care va fi domiciliul copilului minor. Problema se pune în momentul în care nu există acordul comun între cei doi părinţi şi apare conflictul, care de cele mai multe ori constă în faptul că fiecare dintre cei doi părinţi doreşte ca minorul să aibă domiciliul la acesta. Această problemă este reglementată de Codul civil actual, care stabileşte la articolul 496 aliniatul 3 Cod civil faptul că „În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani”.

Analizând această prevedere legală, observăm faptul că instanţa de judecată este chemată să tranşeze acest fel de litigii şi soluţia va fi pronunţată având în vedere punctul de vedere al minorului, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, precum şi concluziile anchetei psihosociale. Ce nu spune acest text de lege însă trebuie să fie avut în vedere de către instanţa de judecată, în momentul în care se dispune vreo măsura care îl vizează pe copilul minor este că măsura care va fi luată de către instanţa de judecată trebuie să respecte interesul superior al minorului. Astfel, conform articolului 263 aliniatul 1 Cod civil: „Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”.

Aşadar, orice fel de măsură, inclusiv cea privind stabilirea ori schimbarea domiciliului unui copil minor trebuie să fie luată prin raportare la interesul superior al minorului. Locuinţa odată stabilită, nu poate să fie schimbată decât cu acordul părinţilor, mai ales în ipoteza în care această schimbare afectează „exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti” (articolul 497 aliniatul 1 Cod civil).

Bineînţeles, dacă părintele se opune în mod abuziv la schimbarea domiciliului minorului, acordul lui poate să fie suplinit de către instanţa de judecată.