Formele de comunicare între membrii societății actuale sunt mult mai variate, ele manifestându-se și prin intermediul rețelelor de socializare. Aceste forme de comunicare, spre deosebire de ceea ce se crede de majoritatea justițiabililor, sunt normate prin reguli clare stabilite de către legiuitor, aceste reguli fiind instituite pentru a limita, preveni sau chiar a pedepsi derapajele unor persoane care ar avea intenția de a face rău.

În primul rând, legiuitorul, definește în prezent, forma de violență cibernetică ca fiind „hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima” (art. 4 alin. 1 lit. h Legea 217/2003). Tot mai des se întâmplă ca persoane să fie supuse unor acte de hărțuite pe rețelele de socializare și aceste persoane, trebuie să cunoască faptul că, au drept și pot să se adreseze organelor de poliție pentru ca vinovații să fie trași la răspundere. De cele mai multe ori, actele de violență cibernetică duc și la o răspundere din punct de vedere penal, nu doar la o răspundere din punct de vedere civil, mai precis acțiunile care reprezintă forma de violență online se suprapun pe diferite forme de infracțiuni. Conform art. 208 alin. 2 Cod penal (hărțuirea): „Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă”. De asemenea se poate vorbi despre săvârșirea infracțiunii de amenințare - art. 206 Cod penal – „Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării”. Nu de multe ori putem să fim și în prezența infracțiunii de șantaj – art. 207 alin. 1 Cod penal: „Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”.