După cum în mod frecvent am evidențiat în cadrul articolelor noastre, o problemă des întâlnită în practica instanţelor de judecată, vizează modalitatea de apreciere realizată de către magistratul investit cu soluţionarea unor litigii, a cuantumului sumei de bani care trebuie să fie atribuită reclamantului în cazul unor acțiuni civile care vizează despăgubiri morale.

Prin articolul din această săptămână, vom prezenta concluziile cuprinse în cadrul unei decizii de speță pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la modalitatea în care instanțele de judecată ar trebui să facă aprecierile cuantumului daunelor de natură morală, fără a preciza dacă suntem sau nu de acord cu aceste concluzii, însă, cu mențiunea că probabil multe instanțe de judecată din țară vor îmbrățișa aceste concluzii. Astfel, prin decizia cu nr. 1012 din 7 iunie 2023 pronunţată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, această instanță judecând recursul declarat, a evidențiat faptul că - „Reamintind principiile ce se degajă din jurisprudenţa CEDO în materia stabilirii de daune pentru prejudiciile morale, instanţa de casare a mai indicat că pentru a-şi păstra caracterul de «satisfacţie echitabilă», daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia”. Așadar, se reamintește despre principiul pe care îl întâlnim în mod constant în cadrul jurisprudenței instanțelor de judecată, mai precis daunele morale acordate nu trebuiesc să determine o îmbogățire fără justă cauză a victimei. Unul dintre argumentele des folosite de către părțile procesuale care sunt chemate să răspundă și să achite cuantumul despăgubirilor morale vizează caracterul exagerat al daunelor morale, care fie sunt solicitate de către partea prejudiciată, fie sunt stabilite de către instanța de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție  prin decizia de speță prezentată a arătat faptul că - „dimensionarea cuantumului daunelor morale comparativ cu condiţiile de viaţă ale victimelor şi cu nivelul de trai în acest stat a constituit, precum s-a arătat, o linie de îndrumare a deciziei de casare menită să asigure o aşezare echitabilă a despăgubirii acordată victimei, care să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, aşa încât nivelul stabilit să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege”.

Mai precis, ce se arată de către instanța supremă este faptul că în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, unul dintre criteriile care trebuiesc a fi avute în vedere este condițiile de viață ale victimei prin comparație cu nivelul de trai în acest stat. Argumentul este unul cu greutate, întrucât daunele morale nu trebuiesc a fi confundate și nici nu trebuie să preia rolul şi funcţia daunelor materiale - dec. civ. 1012/07.07.2023 ÎCCJ.