De puține ori, în materia litigiilor care se poată în fața instanțelor de judecată, soluția care a fost pronunțată este pe placul ambelor părți litignate ori a tuturor părților litigante. În această ipoteză, partea care nu este mulțumită de soluția care se pronunță de către judecătorul de primă instanță ori de judecătorii din calea de atac, au posibilitatea de a formula o cale de atac.

Însă, căile de atac sunt întotdeauna doar cele care sunt prevăzute de legislația procesuală și ne putem confrunta cu ipoteza în care hotărârea care este pronunțată și care dorim să fie atacată stabilește o cale de atac, împotriva acesteia, care nu este reglementată de legiuitor. Principiul legislativ, expres reglementat de către legiuitor în cadrul Codului de procedură civilă, evidențiază în cadrul articolului 457 alin. 1 Cod proc. civ. - „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei”. Într-o decizie de speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a evidențiat -  „Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, aşa cum impun şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.” (ÎCCJ secția a II-a civilă, dec. civ. 2645 din 12 decembrie 2023). Această decizie are la bază principiul inserat în cadrul art. 457 alin. 2 Cod proc. civ. - „Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”. Pentru a proteja totuși pe justițiabil cu privire la o eventuală eroare judiciară, legiuitorul a stabilit faptul că indicarea în cadrul hotărârii judecătorești a unui termen de exercitare a căii de atac greșit, constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei (art. 457 alin. 2 teza a doua Cod proc. civ.). De asemena legiutorul evidențiază faptul că - „Dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege” (art. 457 alin. 3 Cod proc. civ.). Așadar, partea care a fost indusă în eroare de mențiunea greșită cuprinsă în cadrul hotărârii judecătorești atacate, are pârghia legală pentru a putea exercita calea de atac legală și să nu fie prejudiciată.