La data de 07 mai 2024 a fost publicată în cadrul Monitorului Oficial al României cu nr. 414 din 2024, Legea 123 din 2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2024 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Acest act normativ a introdus noțiunile juridice de înstrăinare părintească, părinte/persoană care înstrăinează și părinte înstrăinat.

De asemenea au fost completate principiile care vizează respectarea şi garantarea drepturilor copilului, cu unul care era recunoscut la nivelul jurisprundeței, însă care nu avea o consacrare legislativă, în schimb acum o are, respectiv - „menţinerea fraţilor împreună” (art. 6 lit. m Legea 272/2004). Așadar, în momentul de față, instanța de judecată va avea o bază legală și nu doar jurisprudențială pentru ca în litigiile care vizează stabilirea domiciliului minorilor să nu despartă frații, ci, să îi încredințeze aceluiași părinte. Revenind, conform noilor modificări, prin noțiunea de înstrăinare părintească se înțelege - „formă a violenţei psihologice prin care unul dintre părinţi sau persoanele prevăzute la lit. c) şi d), în mod intenţionat, urmărit sau asumat şi apropriat, generează, acceptă sau foloseşte o situaţie în care copilul ajunge să manifeste reţinere sau ostilitate, nejustificată sau disproporţionată faţă de oricare dintre părinţi” (art. 4 lit. h Legea 272/2004). O formă de violență psihologică exercitată față de copil, prin care se folosește reținerea sau ostilitatea disproporționată, manifestată de un copil față de un părinte, fiind încurajată această atitudine de către celălalt părinte, cu scopul producerii unei alienări. Părinte/persoană care înstrăinează este definit ca fiind - „părintele/persoana care se face responsabil/responsabilă de existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească” (art. 4 lit. i Legea 272/2004) și părinte înstrăinat este definit va fiind - „părintele faţă de care copilul manifestă reţinere sau ostilitate, nejustificată sau disproporţionată” (art. 4 lit. j Legea 272/2004). De asemenea este bine de știut faptul că, legiuitorul a instituit obligația autorităților de a dispune realizarea de consiliere de specialitate care să vizeze minorul și sau părinții acestuia, stabilindu-se faptul că - „Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (...) au obligaţia de a dispune consiliere, acordată de specialişti din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială sau al organismelor abilitate, atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora sau din oficiu”. Textul de lege evidențiază faptul că în ipoteza în care se constată existența acțiunilor de înstrăinare părintească și instanța de judecată a fost sesizată, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului are obligația de a solicita efectuarea unei expertize (art. 18 alin. 4 Legea 272/2004).