În şedinţa publică din data de 19 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în completul compentent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia cu numărul 8 din 2018, prin care s-a stabilit faptul că - “În interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, neconsemnarea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat şi a temeiului juridic este sancţionată cu nulitatea relativă parţială a procesului-verbal, condiționată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii privind reţinerea permisului de conducere”.

Aşadar, după cum se poate observa din analiza dispozitivul deciziei pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nemenţionarea de către agentul constatator în cadrul procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat şi a temeiului juridic, duce doar la nulitatea relativă a actului constatator şi nu la nulitatea absolută a acestuia. Această decizie este una în acord cu o altă decizie pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mai precis Decizia cu numărul 22 din 2007, prin care se stabilea faptul că încălcarea cerinţelor impuse de articolul 16 aliniatul 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei şi doar nerespectarea cerinţelor impuse de articolul 17 Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor atrage nulitatea absolută. Astfel, conform articolului 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nulitatea absolută a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor există în momentul în care din conţinutul procesului verbal lipsec menţiunile “privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator”. Pe cale de consecinţă procesul verbal din care lipsesc menţiunea privind suspendarea dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat şi a temeiului juridic, va atrage nulitatea acestuia, doar dacă prin aceste lipsuri s-a produs o vătămare care nu poate să fie înlăturată decât prin anularea.