Nu de multe ori, ca şi practicieni ai dreptului ne confruntăm cu probleme litigioase atât între societăţi comerciale, cât şi între persoane fizice, care au ca şi obiect recuperarea unor datorii băneşti.

  În cazul unor astfel de ipoteze de lucru, dezideratul ce mai frecvent expus de către justiţiabil este în sensul accesării procedurilor judiciare cele mai rapide prin care se vor recupera creanţele datorate.

 Legiuitorul român şi nu numai, a avut în vedere aceste preocupări ale justiţiabilului şi a instituit o serie de proceduri judiciare care presupun prin esenţă celeritate în judecare. Prima dintre acestea, care va fi avută în vedere prin prezentul articol este denumită procedura ordonanţei de plată care este reglementată în cadrul Codului de procedură civilă de la articolul 1014 şi până la articolul 1025.

  La această procdură se poate apela în momentul în care vorbim despre existenţa unor – „creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.

 Ce trebuie ştiut de către justiţiabil, este faptul că anterior introducerii unei astfel de cereri, trebuie în mod obligatoriu efectuată o procedură prealabilă, mai precis conform articolului 1015 Cod procedură civilă – „Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia”.

 Parcurgerea procedurii prealabile a comunicării unei somaţiei, va fi verificată de către magistrat cu prioritate ca şi o condiţie de admisibilitate a cererii de emitere a unei ordonanţe de plată, iar în ipoteza în care aceasta va lipsi, conform articolului 1017 aliniatul 2 Cod procedură civilă – „La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.015 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă”.

Debitorul, trebuie să cunoască faptul că, este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, iar în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului (articolul 1019 aliniatul 3 Cod procedură civilă).

  Această întâmpinare nu se comunică reclamantului, el va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei (articolul 1019 aliniatul 4 Cod procedură civilă).