După cum a fost subliniat în cadrul articolului anterior, procedura somaţiei de plată europeană reprezintă o cale judiciară accelerată de recuperare a creanţelor intracomunitare, derulată după o precedură reglementată de prevederile Regulamentului 1896/2006, care stabileşte în anexe şi o serie de formulare care pot să fie folosite în cadrul procedurii judiciare.

Reluând articolul de săptămâna trecută, odată comunicată somaţia de către instanţa de judecată, aceasta devine executorie în măsura în care debitorul nu formulează opoziţie faţă de aceasta.

După cum subliniază prevederile art. 18 din cadrul Regulamentului 1896/2006, instanţa de judecată după expirarea termenului de formulare a opoziţiei de către debitor, va proceda la declararea caracterului executoriu al somaţiei folosind formularul aferent stabilit de anexele Regulamentului 1896/2006.

După comunicarea somaţiei de plată, realizată de către instanţa de judecată, debitorul are posibilitatea de a formula opoziţie în termen maxim de 30 zile, folosind formularul comunicat de către instanţa de judecată odată cu somaţia de plată.

Opoziţia formulată de către debitor nu trebuie să fie motivată, după cum subliniază prevederile art. 16 alin. 3 Regulamentul 1896/2006 – „Pârâtul indică în opoziție că el contestă creanța fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestații”.

În cazul în care s-a făcut opoziție de către debitor, în termenul de 30 de zile de la data comunicării somaţiei de către instanţa de judecată, procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care creditorul a cerut expres ca procedura să ia sfârșit în cazul în care debitorul formulează opoziţie – art. 17 alin. 1 Regulamentul 1896/2006.

Somația europeană de plată devenită executorie se execută în aceleași condiții ca o hotărâre executorie luată în statul membru de executare – art. 21 alin. 1 Regulamentul 1896/2006.

Pentru a putea să fie pusă în executare într-un alt stat membru decât cel care a pronunţat somaţia de plată, creditorul va furniza autorităților de executare competente din acest stat membru: 1. o copie a somației europene de plată, astfel cum este declarată executorie de către instanța de origine; 2. traducerea somației europene de plată în limba oficială a statului membru de executare  - art. 21 alin. 2 regulamentul 1896/2006.

Conform art. 21 alin. 3 regulamentul 1896/2006 – „Nicio cauțiune și nici un depozit, indiferent de denumire, nu pot fi impuse reclamantului care, într-un stat membru, solicită executarea unei somații europene de plată emise într-un alt stat membru datorită faptului că este un resortisant străin sau că nu are domiciliul sau reședința în statul membru de executare”.