La nivelul legislației naționale există un act normativ adoptat, care vizează drepturile persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, vorbim despre OG 105/1999.

Conform acestui act normativ, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: a) a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate; b) a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare; c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate; d) a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată; e) a fost supravieţuitoare a trenului morţii; f) este soţul sau soţia persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populaţiei minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit; g) a fost evacuată din locuinţa pe care o deţinea – art. 1 alin. 1 lit. a – g OG 105/1999.

De asemenea, sunt asimilate acestor persoane și pot beneficia de prevederile OG 105/1999 și soțul supraviețuitor și copii persoanei decedate – art. 3 și art. 3 indice 1.

La data de 9 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie contenciosului administrativ şi fiscal, a dispus – „În interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de aceste prevederi pot beneficia numai copiii persoanelor care erau născute sau cel puţin concepute la data determinată a refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, evenimente prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din ordonanţă”.

Așadar, prin interpretarea obligatorie stabilită de către instanța supremă, aceasta a redus semnificativ aria de aplicare a prevederilor legale, fiind avuți în vedere doar „copiii persoanelor care erau născute sau cel puţin concepute la data determinată a refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate”, nefiind avuți în vedere copiii care s-au născut după momentul la care persoana a fost supusă măsurilor de persecuție.