Curtea de Apel Oradea l-a achitat, marți, pe actorul Andrian Locovei, pentru viol, după ce, anul trecut, Judecătoria Oradea a decis ca bărbatul să primească o pedeapsă de șase ani de închisoare după ce și-ar fi abuzat sexual o colegă, și ea actriță.

 

Ancheta pe numele actorului a pornit la plângerea unei colege a acestuia, actriţă şi ea, care a susţinut că, în vara anului 2022, după o petrecere, a fost agresată sexual. Totul s-ar fi întâmplat în noaptea de 2 spre 3 iulie, în locuinţa victimei. După declanşarea anchetei, Andrian Locovei, care a negat acuzaţiile şi a declarat că actul sexual a fost unul consimţit, a fost reţinut pentru 24 de ore, iar mai apoi, plasat sub control judiciar, fiindu-i interzis să se mai apropie de locuinţa femeii.

În 2024, Judecătoria Oradea s-a pronunţat în dosar, magistraţii condamnându-l pe actor la şase ani de închisoare cu executare şi plata, către victimă, a unor daune morale în valoare de 50.000 de lei. Decizia nu a fost definitivă, astfel că aceasta a fost atacată la Curtea de Apel Oradea.

Magistrații acestei instanțe au decis să îl achite pe Andrian Locovei, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, bărbatul aflându-se într-o „eroare culpabilă”. Instanța de apel a concluzionat că bărbatul avea reprezentarea că victima consimte la realizarea unui raport sexual, Curtea apreciind că nu este evident un refuz explicit al acesteia.

Totuși, instanța a considerat că femeia a avut de suferit ca urmare a celor întâmplate și l-a obligat pe Andrian Locovei să-i plătească daune morale de 20.000 de lei, despăgubiri civile de 7.300 de lei și cheltuieli de judecată de 8.000 de lei.

 

Din motivarea Curții de Apel

„(...) Curtea consideră că parchetul nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă tipicitatea subiectivă a faptei. Era în sarcina procurorului să manifeste o diligență deosebită sub aspect probatoriu pentru a lămuri toate aspectele cauzei, în contextul în care investigația viza un subiect sensibil al agresiunii sexuale sesizate în legătură cu un incident desfășurat pe fondul consumului de alcool, între colegi din lumea teatrului.

Față de situațiile factuale evidențiate mai sus, Curtea opinează că în mod eronat prima instanță a reținut tipicitatea subiectivă a faptei, fiind neechivoc ca inculpatul a acționat în condițiile unei erori asupra tipicității.

Curtea apreciază că necesitatea protecției persoanelor care sesizează posibila existență a unei agresiuni sexuale nu derobează organele de urmărire penală de obligația de a stabili adevărul inclusiv cu privire la tipicitatea subiectivă a faptei și nu conduce la crearea unei prezumții absolute cu privire la inexistența consimțământului, la existența constrângerii și la percepția subiectivă a  acuzatului. În aceste condiții în care manifestarea unei atenții particulare cu privire la tipicitatea subiectivă a faptei se impunea atât pentru protecția persoanei vătămate, cât și a drepturilor procesuale ale inculpatului, Curtea notează lipsa de preocupare atât a organelor de urmărire penală, cât și a primei instanțe de a determina probele din care se poate conchide dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta inculpatului era tipică subiectiv.

Constatând că infracţiunea de viol nu este incriminată şi în cazul săvârşirii acesteia din culpă, Curtea va reţine că eroarea culpabilă în care s-a aflat inculpatul este de natură a înlătura caracterul penal al faptei prin înlăturarea elementului intențional, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, apelul inculpatului fiind fondat iar corelativ, cel al persoanei vătămate nefondat sub aspectul laturii penale.”