O proporţie covârşitoare din acţiunile civile care sunt înregistrate pe rolul instanţelor de judecată naţionale, au ca şi finalitatea obligarea unei părţi procesuale la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire, pentru diverse acţiuni materiale care au dus la producerea de prejudicii.

Însă, neachitarea unei sume de bani produce un prejudiciu, faţă de partea care nu încasează acea sumă, iar prejudiciul trebuie să fie analizat în funcţie de existenţa ori nu a unui contract încheiat între părţi. Dacă între părţile litigante, există încheiat un contract care în conţinutul acestuia stabileşte faptul că, neexecutarea obligaţiei de plată a unei sume de bani duce la aplicarea de penalităţi de întârziere, analiza prejudiciunul suferit este extrem de uşoară pentru magistrat. Acesta va stabili faptul că prejudiciul suferit de către partea litigantă care trebuia să încaseze o sumă de bani se rezumă la cuantumul penalităţilor de întârziere convenit de către părţile contractului de bună voie (o astfel de clauză poartă denumirea juridică de clauză penală). Clauza penală (nu are nimic în comun cu noţiunea de drept penal) este definită de articolul 1538 alinaitul 1 din cadrul Codului civil ca fiind - „aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale”. Aşadar vorbim despre o clauză prin care părţile contractante au stabilit, încă de la momentul încheierii contractului, care este forma şi cuantumul prejudiciului suferit în ipoteza existenţei unei neexecutări a obligaţiilor contractuale. În ipoteza în care această clauză devine operabilă ca urmare a neexecutării obligaţiei de către o parte a contractului, creditorul (partea îndreptăţită la prestaţia neexecutată), poate să solicite, după cum subliniază prevederile articolului 1538 aliniatul 2 Cod civil, fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală, iar debitorul nu se poate exonera de obligaţia acestuia de a executa obligaţia principală prin oferirea despăgubirii fixate în cadrul clauzei penale (articolul 1538 aliniatul 3 Cod civil). Inserarea unei astfel de clauze în conţinutul unui contract este extrem de utilă, întrucât creditorul, conform articolului 1538 aliniatul 4 din cadrul Codului civil, poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu, iar instanţa de judecată (existând şi excepţii reglemenatate de articolul 1541 Cod civil) este ţinută de această clauze neavând posibilitatea de a modifica conţinutul acesteia. O menţiune care trebuie să fie făcută, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei (articolul 1539 Cod civil).