Perioada aceasta a anului, este destul de liniştită din punct de vedere al adoptării actelor normative importante, ca urmare a vacanţei parlamentare.

 

Cu toate acestea, nu puteam să trecem cu vederea faptul că, la data de 20 iulie 2016, a fost publicat în cadrul Monitorului Oficial al României cu numărul 545, Legea 151 din 2016 privind ordinul european de protecţie şi completarea unor acte normative. În primul rând, suntem de părere că justiţiabilul trebuie să cunoască, definiţia dată de către legiuitor, noţiunii de ordin de protecţie european. Astfel, în cadrul articolului 1 litera a din Legea 151 din 2016, se stabileşte faptul că prin ordin de protecţie european înţelegem „o decizie adoptată de o autoritate judiciară sau echivalentă, a unui stat membru, în legătură cu o măsură de protecție, pe baza căreia o autoritate judiciară sau echivalentă a altui stat membru dispune măsura sau măsurile corespunzătoare, în temeiul propriei legislații naționale, în vederea continuării asigurării protecției persoanei protejate”. Aşadar, după cum putem observa, ordinul de protecţie european nu este altceva decât, o decizie dispusă de către o autoritate naţională, în cazul nostru instanţele de judecată naţionale, care vizează o măsura de protecţie faţă o persoană, care este pusă în aplicare de un alt stat, pe teritoriul căruia domiciliază persoana protejată. Ca şi domeniul de aplicare a prezentelor prevederi legale, Legea 151 din 2016, stabileşte la articolul 2, faptul că un ordin european de protecţie poate fi emis sau, recunoscut și pus în executare în ipoteza, în care persoana protejată și-a stabilit domiciliul sau reședința ori locuiește pentru o perioadă de timp pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene decât cel în care a fost dispusă măsura de protecție. Aşadar, analizând acest text de lege, ajungem la concluzia că, un ordin de protecţie ordinar, care este emis de către o instanţă de judecată din România, îşi poate produce efectele numai pe teritoriul ţării, nu şi dincolo de graniţele acestuia. Dacă persoană protejată doreşte ca interdicţiile să fie active şi dincolo de graniţele statului român, aceasta trebuie să solicite emiterea unui ordin de protecţie european (ordinul european de protecţie devine necesar dacă persoana protejată are inteţia de a se stabili pe teritoriul unui stat european). Pentru a putea înţelege, noţiunea de autoritate competentă să emită un ordin european de protecţie, trebuie să trecem în revistă, în prealabil ceea ce înţelege legiuitorul prin stat emitent - “statul membru în care a fost dispusă o măsură de protecție care stă la baza emiterii unui ordin european de protecție” (articolul 1 litera e Legea 151 din 2016), precum şi ceea ce înţelege statul prin noţiunea de stat de executare - “statul membru căruia i s-a transmis un ordin european de protecție, în vederea recunoașterii și executării sale” (articolul 1 litera f Legea 151 din 2016).