Analizând articolul precedent, justiţiabilul cu siguranţă a ajuns la o concluzie - orice fel de act juridic pentru a putea să fie probat trebuie să fie „îmbrăcat" într-o formă scrisă.

Inexistenţa formei scrise duce la imposibilitatea de probare a existenţei unui act juridic, precum şi a conţinutului acestuia în eventualitatea declanşării unui litigiu. Aceasta este regula în ceea ce priveşte probaţiunea în materie civilă, însă reglementările legale conţin şi unele excepţii, ipoteze în care chiar legiuitorul acordă posibilitatea părţilor care au interes să dovedească existenţa unui act juridic, cât şi a conţinutului acestuia prin intermediul unor martori. Dispoziţiile legale care reglementează aceste excepţii sunt cuprinse în cadrul articolelor 1.197 şi 1.198 din cadrul Codului civil de la 1864. Primul articol 1.197 evidenţiază faptul că „regulile mai sus prescrise nu se aplică în cazul în când există un început de dovadă scrisă", aşadar una dintre excepţiile de la regula conform căreia un act juridic care are o valoare peste 250 de lei nu poate să fie dovedit cu martori, este ipoteza în care există un început de dovadă scrisă. Bineînţeles că se pune problema ce se înţelege prin noţiunea de dovadă scrisă, iar răspunsul este prevăzut în cadrul articolului 1.197 aliniatul 2 din cadrul Codului civil de la 1864, unde se stabileşte faptul că „se numeşte început de dovadă orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a format petiţia, sau a celui ce el reprezintă şi care scriptură face a fi de crezut faptul pretins".  Credem că s-ar impune o „traducere" a textului legal, deoarece acesta a fost redactat în conformitate cu terminologia existentă în anul 1864, astfel începutul de dovadă scrisă reprezintă un înscris care emană de la adversar şi din conţinutul căruia se poate trage concluzia de existenţă a actului juridic (ex. o scrisoare a pârâtului prin care acesta ne informează că nu ne va restituii suma de bani primită în împrumut). De asemenea, regula în materie probatorie nu va putea să fie aplicată în ipotezele prevăzute de articolul 1.198 din cadrul Codului civil de la 1864. Textul legal stabilind faptul că se poate face dovada existenţei unui act juridic civil cu martori în următoarele ipoteze: „ 1. obligaţiile care se nasc din cvasicontracte (gestiune de afaceri, plata nedatorată, îmbogăţirea fără justă cauză) şi din delicte  (delicte civile - ex. fapta care duce la producerea unui prejudiciu) sau cvasidelicte; 2. la depozitul necesar (contractul de depozit), în caz de incendiu, ruină, tumult sau naufragiu, şi la depozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag; despre toate acestea judecătorul va avea în vedere calitatea persoanelor şi circumstanţele faptului; 3. la obligaţiile contractate în caz de accidente neprevăzute, când nu era cu putinţă părţilor de a face înscrisuri; 4. când creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovadă scrisă, din o cauză de forţă majoră neprevăzută".

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741