Erupţiile solare au provocat dispariţia unei mari părţi din atmosfera lui Marte în perioada de "tinereţe" a acestei planete, potrivit primelor rezultate ştiinţifice furnizate de sonda spaţială americană MAVEN, au anunţat, joi seară, cercetătorii de la NASA.

Acestea au fost concluziile formulate de patru studii separate, publicate în revista Science, realizate pe baza datelor colectate de instrumentele aflate la bordul sondei MAVEN. Un alt studiu indică o mai mare densitate a oxigenului atmosferic decât au estimat anterior oamenii de ştiinţă. "Aceste noi date dezvăluie câteva surprize, ca şi câteva ajustări ale teoriilor avansate anterior", a precizat NASA într-un comunicat.

Măsurătorile din atmosfera superioară marţiană au aratat o rată de difuzare în spaţiu a fluxului de particule ionizate care este accelerată (de 10 ori mai rapidă decât ar fi normal), în timpul unei erupţii solare petrecute în primăvara acestui an, fapt ce ar putea să ofere indicii preţioase în legătură cu mecanismul prin care Marte şi-a pierdut o mare parte din atmosferă şi a devenit planeta deşertică din zilele noastre, a explicat Bruce Jakosky, cercetător la Universitatea Colorado din Boulder, unul dintre coordonatorii acestor studii.

Ţinând cont de probabilitatea ca aceste erupţii solare să se fi produs cu o frecvenţă mai mare în "copilăria" Sistemului Solar, oamenii de ştiinţă de la NASA sugerează că ratele de difuzare în spaţiu a particulelor ce formează atmosfera lui Marte erau în mare parte asociate cu această activitate a Soarelui. Instrumentele de la bordul sondei MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution) au asigurat o vizualizare a câmpului magnetic marţian, bombardat de jeturi de materie ionizată în timpul acelei erupţii solare puternice, care a avut loc în martie 2015. Un al doilea studiu, coordonat de Stephen Bougher, profesor la Universitatea din Michigan, a analizat datele colectate de două "plonjoane" efectuate de sonda MAVEN în atmosfera lui Marte pentru a determina natura termosferei şi a ionosferei acestei planete. În timpul acelor explorări, instrumentele de la bordul sondei americane au detectat o importantă variaţie de temperatură în funcţie de altitudine, ca şi combinaţii stabile de dioxid de carbon, argon şi protoxid de azot. De asemenea, cercetătorii americani au detectat cantităţi de oxigen mai mari decât estimările lor iniţiale.