Sesiuni de sport şi yoga printre capodopere antice, cardio, dans, o privire de atlet asupra artei: Luvrul intră radical în spiritul Jocurilor Olimpice, ale căror origini sunt, de asemenea, explorate în cadrul unei expoziţii, notează AFP.

 

„Intrăm în sprintul final”, a recapitulat Laurence des Cars, directoarea Luvrului, alături de Tony Estanguet, şeful comitetului de organizare a Jocurilor.

Pentru a „aduce spiritul olimpic în sălile sale” şi „a-şi deschide porţile unui public care nu vine neapărat la Luvru”, cel mai mare muzeu din lume propune publicului până la 31 mai o şedinţă de sport inedită începând de la ora 7.30.

În program: patru sesiuni de o oră de dans disco şi dancehall, de yoga şi cardio, conduse de coregraful Mehdi Kerkouche.

În mai, iunie şi iulie muzeul propune vizitatorilor şi o „întărire musculturală”, cu şedinţe de antrenament cu un antrenor şi sesiuni de yoga cu o specialistă în istoria artei.

Aceasta este a treia oară când Parisul este gazda Jocurilor Olimpice. În 1924, Luvrul a găzduit sesiunea Comitetului Internaţional Olimpic în apartamentele lui Napoleon al III-lea, a amintit Des Cars.

O sută de ani mai târziu, muzeul va vedea flacăra olimpică trecând prin sălile sale la 14 iulie, în timp ce spaţiile sale exterioare vor găzdui probele de ciclism pe 3 şi 4 august, precum şi maratonul pe 10 şi 11 august.

Alături de alte patru muzee importante - Centrul Pompidou şi muzeele d'Orsay, Orangerie şi Quai Branly-Jacques Chirac - Luvrul participă, de asemenea, la o „vânătoare de comori” în jurul unei ghicitori „celebrând valorile comune ale sportului şi ale artei”. Potrivit lui Laurent Le Bon, preşedintele Centrului Pompidou, această iniţiativă provine din dorinţa „ca toată lumea să se distreze descoperind colecţiile într-un mod nou şi inovator”.

În timpul Jocurilor Olimpice, ca şi alte muzee, Luvrul va rămâne „deschis”, a subliniat Des Cars.

Muzeul Orsay va găzdui, de asemenea, o prezentare de modă hip-hop şi un bal olimpic, în timp ce la Centrul Pompidou vizitatorii se vor putea delecta cu o instalaţie pentru skateboard amplasată în spaţiul din faţa muzeului.

Pe de altă parte, muzeul Quai Branly-Jacques Chirac propune un traseu care pune în evidenţă 15 opere ce simbolizează legătura dintre sport şi culturile lumii, „o ocazie unică de a sensibiliza publicul cu privire la diversitatea culturală prin prisma sportului”.

Pentru a celebra „legăturile dintre sport şi artă”, Luvrul invită, de asemenea, sportivi celebri să vorbească despre o selecţie de opere şi să dialogheze cu publicul: fotbalistul Lilian Thuram, preşedinte al unei fundaţii care luptă împotriva rasismului; Matthieu Péché, medaliat olimpic la caiac canoe; Dany Dann, medaliat cu aur la jocurile europene de breakdance, o nouă disciplină olimpică; şi Luc Abalo, dublu campion olimpic la handbal şi pictor.

Din 24 aprilie, o expoziţie intitulată „Olimpismul, o invenţie modernă, o moştenire antică” arată cum Antichitatea şi Luvrul au fost „sursa iconografică” a primelor Jocuri Olimpice moderne, născute în 1896 la Atena şi dezvoltate apoi în jurul lui Pierre de Coubertin.

Circa 120 de sculpturi, vase, picturi, documente, fotografii şi filme urmăresc istoria Jocurilor Olimpice, alături de timbre, afişe, cărţi poştale şi trofee create de Emile Gillieron (1850-1924), un desenator elveţian format la Paris şi stabilit în Grecia, care a fost artistul oficial al primelor JO moderne şi a însoţit descoperirile arheologice din vremea sa.

În Antichitate, Jocurile Olimpice se desfăşurau în Olympia în onoarea lui Zeus şi nu aveau legătură cu Jocurile Olimpice de astăzi: „departe de sistemul de astăzi cu vedete sportive, sportul era văzut ca o practică de sănătate”, subliniază Christina Mitsopoulou, curatoare alături de Violaine Jeammet şi de Alexandre Farnoux, fost director al Şcolii Franceze din Atena şi profesor de arheologie şi de istoria artei greceşti.

În Antichitate, existau într-adevăr „curse cu torţe în care primul care ajungea aprindea o flacără pe un altar ca sacrificiu pentru zei, dar acest lucru a fost complet deturnat de Germania nazistă, care a văzut în aceasta o modalitate de a redesena traseul triburilor ariene care au coborât să invadeze restul Europei în vremuri foarte vechi şi mitice”, a explicat Farnoux.

În numele acestei referinţe antice, „Comitetul Olimpic a refuzat de asemenea foarte mult timp să permită participarea femeilor”, deşi acestea alergau deja în Antichitate, potrivit acestui specialist.