Everestul, cel mai înalt munte din lume, s-a deplasat cu aproximativ trei centimetri către sud-vest în urma cutremurului cu magnitudinea de 7,8 care a devastat Nepalul în aprilie, anunţă autorităţile din China.

Însă cutremurul de la 25 aprilie, în care au murit peste 8.000 de oameni, nu a afectat înălţimea de 8.848 de metri a muntelui, afirmă Administraţia Naţională chineză de Supraveghere, Cartografiere şi Geoinformaţii într-un raport. Presa chineză de stat scrie că administraţia a instalat un sistem de monitorizare prin satelit pe vârf, în 2005, pentru a observa mişcarea munţilor. În cei zece ani care au trecut de atunci, Everestul s-a deplasat către nord-est cu o "viteză" de patru centimetri pe an şi s-a înălţat cu 0,3 centimetri anual, potrivit presei. Cutremurul din aprilie a "inversat" direcţia de deplasare a muntelui, aducându-l aproximativ unde se afla cu nouă luni mai înainte. Seismul a declanşat o serie de avalanşe, atât pe munte - care se află la frontiera dintre Nepal şi China -, cât şi în zonă, în care au murit numeroşi alpinişti. Tragedia a determinat numeroase firme de alpinism să-şi anuleze escaladările pentru restul sezonului. Date noi au relevat că un al doilea cutremur, soldat cu victime, în Nepal, cu magnitudinea de 7,5, care a avut loc pe 12 mai, nu a "mutat" muntele, potrivit presei de stat. Anumiţi seismologi estimau, anterior, în baza unor informaţii preliminare, că muntele s-a deplasat cu aproximativ trei metri în urma cutremurului, dar că înălţimea i-a rămas neschimbată.

În nepaleză numele muntelui este Sagarmāthā (Mama oceanului), iar în Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma sau Qomolangma, ceea ce înseamnă "Mama sfântă"), iar transliterarea numelui din chineză este Zhūmùlǎngmǎ Fēng, ce face referire la Mama Pământ. În 1865, muntele a primit oficial numele englezesc din partea Royal Geographical Society în urma propunerii lui Andrew Waugh, Geodez General al Indiei, care a botezat numele după George Everest, predecesorul său în post. La începutul anilor 1960, guvernul nepalez a denumit oficial Muntele Everest "Sagarmatha". În 2002, organul de presă al Partidului Comunist Chinez, Rénmín Rìbào a publicat un articol în care se pleda împotriva utilizării numelui englezesc al muntelui în Occident, insistând ca acesta să fie denumit după numele tibetan. Ziarul argumenta că numele chinezesc (de fapt nume tibetan) era mai vechi decât cel englezesc, Muntele Qomolangma fiind marcat pe o hartă chinezească veche de peste 280 de ani.

Incredibila poveste a măsurării muntelui

În 1808, guvernul britanic a inițiat Marele studiu trigonometric al Indiei, cu scopul de a determina poziția și numele celor mai înalți munți din lume. Începând cu sudul Indiei, echipele de geodezi au avansat treptat spre nord folosind, pentru a măsura cât mai precis posibil altitudinile, teodolite uriașe care cântăreau 500 kg și care trebuia să fie duse fiecare de câte 12 oameni. Ei au ajuns la poalele munților Himalaya la începutul anilor 1830, dar Nepalul nu a permis intrarea britanicilor în țară din cauza suspiciunilor de agresiune politică și posibilă anexare. Cererile geodezilor de a intra în Nepal au fost refuzate. Britanicii au fost obligați să-și continue observațiile din Terai, o regiune la sud de Nepal dispusă paralel cu munții Himalaya. Condițiile de viață din Terai erau dificile din cauza ploilor torențiale și a malariei - trei membri ai echipei au murit de malarie și alți doi a trebuit să se retragă din cauza problemelor de sănătate.

Calcule peste calcule

Cu toate acestea, în 1847, britanicii au insistat și au inițiat unele observații detaliate ale vârfurilor din Himalaya din stații de observație aflate până la 240 km distanță. Vremea i-a forțat să-și limiteze observațiile la ultimele trei luni ale anului. În noiembrie 1847, Andrew Waugh, Geodez General al Indiei, a efectuat câteva observații de la stația Sawajpore aflată în capătul estic al munților Himalaya. La acea vreme, Kangchenjunga era considerat cel mai înalt vârf din lume, iar Waugh a observat un vârf în spatele lui, la aproximativ 230 km distanță. John Armstrong, unul din oficialii lui Waugh, a văzut și el culmea dintr-un loc mai la vest, și a denumit-o vârful "b". Waugh a scris mai târziu că observațiile arătau că vârful "b" este mai înalt decât Kangchenjunga, dar din cauza distanței mari de la care s-au făcut observațiile, era nevoie de altele mai de aproape pentru a confirma rezultatul.

În 1849, Waugh l-a trimis pe James Nicolson în zonă. Nicolson a reușit să facă două observații de la 190 km distanță. Nicolson a luat apoi cel mai mare teodolit și s-a îndreptat spre est, efectuând peste 30 de observații din cinci poziții diferite, cea mai apropiată fiind la 174 km distanță de vârf. Datele sale i-au furnizat o altitudine medie de 9.200 m pentru vârful "b", dar el nu a luat în calcul refracția luminii care distorsionează înălțimile. Numărul indica, însă, în mod clar că vârful "b" era "mama munţilor". Unul din asistenții lui Waugh, începuse să denumească vârfurile cu numere romane, Kangchenjunga fiind denumit Vârful IX, iar vârful "b" devenind cunoscut sub numele de Vârful XV.

 

Cu vârful luminat de soare

În 1852, Radhanath Sikdar, un matematician și geodez indian din Bengal, a fost primul care a identificat Everest ca fiind cel mai înalt vârf din lume, folosind calcule trigonometrice pe baza măsurătorilor lui Nicolson. Un anunț oficial asupra faptului că Vârful XV este cel mai înalt a fost amânat timp de câțiva ani, timp în care calculele au fost verificate în mod repetat. Waugh a început să lucreze pe datele lui Nicolson în 1854, și, împreună cu echipa sa, a petrecut aproape 2 ani lucrând la calcule, încercând să trateze problemele refracției luminii, presiunii atmosferice, și temperaturii aerului de-a lungul marilor distanțe de la care s-au făcut observațiile. În cele din urmă, în martie 1856 a anunțat rezultatele într-o scrisoare adresată adjunctului său din Calcutta. A declarat că Kangchenjunga are 8.582 m, iar Vârful XV are 8.839 m. Waugh a concluzionat că Vârful XV este "foarte probabil cel mai înalt din lume". Public, înălţimea a fost declarată a fi 29.002 picioare (8.840 m), pentru a evita să lase impresia că înălțimea calculată este doar o estimare rotunjită.

 

Cum s-a ajuns la Everest

Odată calculată înălțimea, următoarea problemă a fost identificarea unei denumiri a vârfului. Politica studiului era aceea de a păstra numele locale dacă acest lucru este posibil (de exemplu, Kangchenjunga și Dhaulagiri erau nume locale), Waugh a argumentat că nu poate găsi niciun nume local folosit în mod curent. Căutarea lui Waugh după un nume local a fost împiedicată de faptul că Nepal și Tibet erau la acea vreme închise pentru străini. Existau numeroase nume locale, cel mai cunoscut în Tibet vreme de câteva secole fiind Chomolungma, nume ce apărea pe o hartă din 1733 publicată în Paris de geograful francez D'Anville. Totuși, Waugh a afirmat că, dată fiind pleiada de nume locale, este dificil să favorizeze un nume față de celelalte. Astfel, el a hotărât ca vârful XV să fie botezat după George Everest, predecesorul său în funcția Geodez General al Indiei.

George Everest s-a opus numelui propus de Waugh și a comunicat Royal Geographical Society în 1857 că numele Everest nu poate fi scris în hindi și nu poate fi pronunțat de locuitorii Indiei. Numele propus de Waugh a rămas însă valid, în ciuda obiecțiilor sale, și în 1865, Royal Geographical Society a adoptat oficial denumirea de "Muntele Everest" ca nume al celui mai înalt munte din lume.