Vaticanul a angajat o echipă de experţi în tatuaje britanici pentru a restaura şi a curăţa cu ajutorul laserului unele dintre cele mai preţioase sculpturi şi picturi aflate în clădirile sale.

Multe dintre delicatele opere de artă aflate în Muzeele Vaticanului au nevoie de restaurare, după mai multe secole de poluare şi acumulări de microparticule. Graţie unor dispozitive cu laser, folosite pentru a îndepărta tatuajele nedorite, aceste opere de artă vor putea să îşi redobândească strălucirea de odinioară. Compania Lynton Lasers, cu sediul în localitatea Holmes Chapel, din comitatul britanic Cheshire, a fost contactată recent de oficiali ai Sfântului Scaun şi a donat Muzeelor Vaticanului una dintre maşinile sale cu laser. Dispozitivul curăţă sculpturile şi alte opere de artă prin emiterea unui flux intens de lumină pură şi concentrată, care este absorbită cu aviditate de culorile întunecate, aşa cum este cazul depunerilor poluante şi tatuajelor cu cerneală. Fluxuri extrem de scurte de raze laser aproape de spectrul infraroşu dezmembrează particulele nedorite - murdărie, cerneală -, facilitând astfel îndepărtarea lor fără a vătăma suprafeţele operelor de artă sau, în cazul persoanelor tatuate, pielea acestora. Firma britanică a primit mulţumiri speciale din partea unuia dintre colaboratorii apropiaţi ai papei Francisc, cardinalul Giuseppe Bertello, pentru faptul că a donat Muzeelor Vaticanului una dintre maşinile sale cu laser, denumită Compact Phoenix. O ceremonie privată a fost organizată în acest scop în prestigioasa Pinacotecă de la Vatican, urmată de o vizită la ferma privată a papei Francisc.

Originea Muzeelor Vaticane se leagă de papa Iulius al II-lea, care după alegerea sa ca papă în 1503 a expus diferite sculpturi antice în grădina numită "Belvedere", permițînd artiștilor să le poată admira. În 1734 papa Clement al XII-lea a fondat Muzeul Capitolin într-un edificiu proiectat de Michelangelo); în 1756 și în 1767 au fost create în Vatican alte două mici muzee: cel de artă sacră și cel de artă romană. Pașii decisivi au fost făcuți de papii Clement al XIV-lea și de Pius al VI-lea: Muzeul Pio-Clementino, realizat prin amplificarea Palatului apostolic din Vatican, din dispoziția acestor papi cu scopul de a găzdui sculpturile clasice.

Edificiul a fost realizat în stil neoclasic și mai apoi a servit de model pentru nenumărate alte muzee ale lumii. În 1796, din cauza invaziei franceze, muzeul a pierdut mai multe opere valoroase, care însă au fost restituite după căderea lui Napoleon, în 1815.

O nouă secție a fost adăugată de papa Pius al VII-lea (Chiaramonti), care i-a și dat numele său, pe care-l are și azi: (Muzeul Chiaramonti).

Ultimul muzeu adăugat complexului a fost în 1973; acesta este dedicat artei religioase moderne și conservă operele eminenților artiști din secolul al X-lea: Novecento.

Muzeele Vaticane cuprind acum zece muzee diferite, dar vizitatorii au acces și la sălile de expoziție ale Bibliotecii Vaticane și la alte săli decorate cu fresce din perioada Renașterii, printre care cele pictate de către Raffaello și, bineînțeles, Capela Sixtină.