Trei oase mici de pinguin, descoperite în districtul South Canterbury din Noua Zeelandă în 1987, au jucat un rol imens în istoria evolutivă a acestei păsări şi prezintă o nouă perspectivă asupra modului în care au evoluat aripile pinguinilor, a declarat joi autorii un studiu internaţional.

 

Studiul descrie o specie dispărută de pinguini, care au trăit în regiunea Otago în urmă cu aproximativ 24 de milioane de ani. Denumit Pakudyptes hakataramea, acel pinguin avea aproximativ aceeaşi mărime cu pinguinul-mic-albastru, cea mai mică specie de pinguin din lume.

Apariţia unor pinguini atât de mici şi evoluţia aripilor moderne ar fi putut duce la diversitatea ecologică a pinguinilor moderni, ceea ce confirmă importanţa continentului scufundat Zealandia în evoluţia pinguinilor, se arată în studiul publicat în Journal of the Royal Society of New Zealand.

În timpul Oligocenului târziu, când a trăit micul pinguin, au avut loc schimbări rapide ale aripilor acestor păsări, precum şi alte schimbări care le-au permis pinguinilor moderni să dezvolte abilităţi excelente de înot, potrivit cercetătorilor de la Universitatea Otago din Noua Zeelandă, Universitatea de Ştiinţe Okayama din Japonia şi Universitatea Osaka din Japonia.

Analizând trei oase - un humerus, un femur şi un cubitus -, cercetătorii au declarat că Pakudyptes hakataramea umple un gol morfologic între pinguinii moderni şi cei fosili, humerusul şi cubitusul evidenţiind modul în care au evoluat aripile pinguinilor.

„Pakudyptes este primul pinguin fosil găsit vreodată cu această combinaţie şi el reprezintă fosila cheie pentru a înţelege evoluţia aripilor pinguinilor", a declarat autorul principal al cercetării, Tatsuro Ando.

Capacitatea exemplarelor din specia Pakudyptes hakataramea de a plonja şi de a înota se datorează combinaţiei distinctive a oaselor sale, care ar fi putut contribui la diversitatea ecologică a pinguinilor moderni, au declarat cercetătorii.