Fizicienii care au lucrat cu Stephen Hawking la lucrarea dedicată paradoxului pierderii de informație la nivelul găurilor negre au făcut public studiul, care rămâne ultimul în opera științifică a regretatului astrofizician, arată publicația The Guardian.

 

Lucrarea ¨Black Hole Entropy and Soft Hair¨ (Entropia găurilor negre și părul moale) a fost încheiată cu câteva zile înaintea morții lui Stephen Hawking, în martie, și a fost redactată de foștii săi colegi de la universitățile Cambridge și Harvard, pentru a fi publicată online. Coautor al lucrării, Malcolm Perry, profesor de fizică teoretică la Universitatea Cambridge, a afirmat că paradoxul pierderii de informație a fost punctul central al cercetărilor lui Hawking timp de patru decenii.

Problema debutase la Albert Einstein, care a publicat teoria generală a relativității în 1915 și a formulat definirea găurilor negre prin trei coordonate: masă, încărcătură și impuls unghiular. După 60 de ani, Hawking a vorbit și despre temperatură în cazul găurilor negre. Acest detaliu a deschis speculațiile legate de pierderea căldurii în spațiu și dispariția găurilor negre. Problema era că regulile cuantice stabilesc faptul că informația nu se pierde. Firele de păr erau deja folosite ca o expresie care se referă la orice altă mărime propusă pentru a descrie o gaură neagră în afara celor trei repere clasice. Fraza obișnuită era "găurile negre nu au păr", pornind de la faptul că deosebim persoanele privindu-le podoaba capilară.

"Problema este că, atunci când ceva cade într-o gaură neagră, pare că dispare. Cum poate fi recuperată informația dacă gaura neagră însăși dispare?", a explicat Perry pentru The Guardian.

Ultima lucrare a lui Hawking și a colegilor săi investighează moduri de a păstra informația în aceste condiții. Potrivit studiului, temperatura găurii negre se modifică la dispariția unui corp. Acest lucru este însoțit de creșterea entropiei, mărimea de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei modificări reversibile.

Fizicienii au arătat că entropia găurii negre poate fi înregistrată de fotonii care îi înconjoară orizontul. Această sclipire a fotonilor, fizicienii o numesc "păr moale". Perry a vorbit la telefon cu Hawking cu câteva zile înainte de moartea savantului chiar despre aceste dezvoltări, iar răspunsul acestuia în legătură cu direcția în care se îndrepta investigația științifică a fost "un zâmbet uriaș", a povestit fizicianul. Fizicianul a mai spus că încă nu s-a stabilit cum ajunge informația să fie stocată în "părul moale" și cât din această informație poate fi recuperată astfel.

Problema ar fi putut rămâne una pur teoretică sau neimportantă dacă găurile negre nu ar face parte din realitatea fizică. "Găuri negre gigantice se află în centrul multor galaxii. Știm acest lucru pentru că observațiile legate de centrul galaxiei noastre arată un obiect compact cu masa de câteva milioane de ori mai mare decât a Soarelui", a explicat Perry. Quasarii, printre cele mai luminoase, puternice și pline de energie obiecte din Univers, se consideră că sunt alimentați de materie care cade în găuri negre.

Fizicianul Stephen Hawking, cel mai celebru om de ştiinţă britanic al vremurilor actuale, un geniu care şi-a dedicat viaţa descoperirii secretelor Universului, a murit pe 14 martie, la vârsta de 76 de ani. Mare parte din munca sa ştiinţifică a avut în centru o unificare a teoriei relativității - natura spațiului și timpului - și a celei cuantice - modul în care se comportă cele mai mici particule din Univers - pentru a explica crearea Universului și principiile care îl guvernează.