Rusia a inaugurat primul ei muzeu de amploare dedicat Gulagului, vineri, în ziua în care această ţară comemorează prizonierii politici şi victimele represiunilor din epoca sovietică, în timpul cărora milioane de oameni au murit în închisori şi în lagăre de muncă forţată.

Ziduri sinistre din cărămidă, ferestre sparte, uşi blindate ruginite: în această atmosferă intenţionat angoasantă, un muzeu de stat despre teroara stalinistă şi-a deschis porţile, vineri, la Moscova. Vizitatorii care trec de uşile blindate şi ruginite din acest muzeu, recuperate din diverse lagăre de muncă forţată din "Arhipelagul Gulag" (referire la titlul unui roman celebru de Aleksandr Soljenițîn, n.r.), o reţea extinsă de închisori din Federaţia Rusă, de la Solovki (în nord) şi până la Kolîma (în Extremul Orient), au posibilitatea de a auzi zgomotul sec şi implacabil făcut de zăvoarele care se închid în spatele lor, dar şi lătratul câinilor de pază ai gardienilor din fostele închisori sovietice.

Într-o obscuritate aproape totală, ferestrele fiind drapate cu pânză neagră, vizitatorii se simt complet izolaţi de restul lumii. "La fel ca aceia care se găseau complet izolaţi aici după ce erau arestaţi", a explicat Egor Laricev, directorul adjunct al Muzeului Gulagului. Ecrane interactive retrasează istoria foştilor deţinuţi şi a apropiaţilor lor, dar şi aceea a gardienilor acestora. "La apogeul ei, în 1937, teroarea afecta aproape fiecare cetăţean sovietic, indiferent dacă el era victimă, denunţător sau gardian", a continuat Egor Laricev. Cu cele 2.500 de fotografii, mărturii, obiecte personale şi documente istorice, noul muzeu a fost amenajat într-o clădire de patru etaje, amplasată în apropiere de centrul Moscovei, dispunând de un spaţiu mult mai mare decât precedentul Muzeul al Gulagului, care dispunea doar de câteva camere. Vizitatorii pot să vadă şi harta "Arhipelagului Gulag", o reţea uriaşă de lagăre în care au fost încarceraţi peste 20 de milioane de deţinuţi între 1930 şi 1956, relatează Galina Ivanova, director adjunct ştiinţific al muzeului şi autoarea unei monografii pe această temă. La sfârşitul anului 1949, profesorul N. de la Universitatea Lomonosov din Moscova a denunţat un cerc studenţesc din care făcea parte şi fiul său. Statutul grupului nu avea nimic antisovietic, dar, după interogatoriu, tinerii studenţi "şi-au mărturisit" activităţile "contrarevoluţionare". Toţi au fost trimişi în Gulag, cu excepţia fiului acelui profesor. Potrivit unei legi care este în continuare în vigoare în Rusia, numele denunţătorului este ţinut secret. Fiul profesorului respectiv predă în prezent în aceeaşi universitate, precizează Galina Ivanova.

"Astăzi, mulţi oameni au început să se întrebe: «ce nu este bine în felul nostru de a fi şi de ce?»", a adăugat aceeaşi profesoară de istorie rusă.

"Răspunsul este simplu: nu poţi să păstrezi tăcerea asupra istoriei sau să o negi, iar muzeul nostru trebuie să acopere această lacună", a adăugat Galina Ivanova. Însă expoziţia acoperă doar perioada de până în 1958 şi ignoră lagărele politice, care au existat până la destrămarea URSS.