Graţie meseriei de ziarist sportiv, Radu Naum a călătorit pe aproape întreg mapamondul. Din fericire pentru el, însă, mai are de descoperit câteva destinaţii generoase din America Latină, Asia şi Africa. Parisul rămâne oraşul care-l face să renască, la fiecare vizită.
 
Zodiac Travel: În calitate de comentator şi de ziarist sportiv, ca să nu mai zic de turist, ai fost cam peste tot în lumea asta. Unde nu ai ajuns încă?
Radu Naum: Din fericire, prin enorm de multe locuri, altfel aş fi fost numai pe drumuri. Toată Africa, în afară de Maroc şi Tunisia, toată Asia minus Japonia şi întreaga Americă Latină. Iar acestea sunt doar „bucăţile" mari, fără destule ţări europene, de altfel. Recunosc, însă, că am fost norocos.
 
ZT: Unde ţi-ai petrecut cel mai recent concediu?
RN: Nordul Cataluniei (L'Escala) şi sudul Franţei.
 
ZT: Ce tabieturi de vacanţă ai?
RN: Croissant, suc de portocale şi fără încălţări.
 
ZT: Care este ţara preferată şi de ce?
RN: „Ţările" Languedoc, Toscana şi Insula Fyn. Pentru că sunt de pe altă planetă.
 
ZT: Dar oraşul preferat? Motivează, te rog.
RN: Parisul, pentru că te striveşte, de fiecare dată ies de acolo într-o altă formă. Şi pentru că mi-am petrecut acolo o parte a studenţiei.
 
ZT: În ce altă ţară ţi-ar plăcea să trăieşti?
RN: Plăcerea asta se consumă cam repede, din ce am priceput în ochii multor emigraţi. În general, în oricare ţară care n-are nimic împotriva mea şi în care nu prevalează prezumţia de vinovăţie.
 
ZT: Ştiu că eşti de mult timp ovo-ihtio-lacto-vegetarian. Te descurci în concedii, nu-i o problemă?
RN: Foarte rar. Nedemn de menţionat.
 
ZT: Dar în concediile petrecute în România, în condiţiile în care carnea rămâne la putere în mai toate unităţile de alimentaţie publică?
RN: Aici da, e un pic mai dificil. Dar dacă te simţi bine, atunci nu-ţi trebuie neapărat mese epocale. Noroc că vinul bun e acceptat în "secta" noastră.
 
ZT: Eşti sau nu adeptul regimului all inclusive? De ce?
RN: Nu sunt un fan „pentru". Sunt vegetarian, dar nu-mi place să vegetez.
 
ZT: Cum a fost prima vacanţă pe cont propriu, fără părinţi? Când şi unde s-a întâmplat?
RN: La mare, cu prieteni şi prietene. Sper că n-o să-mi ceri mai multe amănunte...
 
ZT: Cum te-ai descurcat cu banii, ţi-au ajuns?
RN: Nu, dar ce mai contează?
 
ZT: Mai ţii minte ce lucruri ţi-ai adus din acea vacanţă?
RN: Ceva mai puţine haine...
 
ZT: Am rugămintea să ne povesteşti o întâmplare haioasă de prin vacanţele/deplasările tale.
RN: La Cupa Mondială de fotbal din 1998, după meciul România-Columbia (1-0), am plecat de la Lyon către Albi prin sudul Franţei şi, pentru că dormisem puţin, după Beziers, parcă, am greşit ieşirea de Toulouse şi am luat-o spre Barcelona. Aveam de transmis o casetă la Bucureşti şi m-au trecut toate transpiraţiile. A trebuit să mituiesc taxatorii de autostradă ca să ajung la timp.
 
ZT: Ce nu-ţi lipseşte niciodată din bagaje?
RN: Tot ce poartă un om pe el şi trusa de îngrijire personală.
 
ZT: Până la urmă cum rămâne: Lance sau Contador? De ce?
RN: Cum o vrea istoria şi Poliţia Anti-Drog.
 
ZT: Cristina Neagu sau Gro Hammerseng? Motivele?
RN: Cristina Neagu, pentru privirea sa. Are o ambiţie pe care pot să o înţeleg mai bine decât graţia norvegiencei.
 
ZT: Ai afirmat că-ţi place mult să te uiţi la filme. Care este genul preferat? Dar primele trei filme preferate?
RN: Genul filmelor bune. "Invaziile barbare", "Taking Sides", "The Insider".