Simona Costin - "Aştept peţitori, veniţi de naş...?" - Viaţa ca un cântec
Venim pe lume visând şi trăind cu visele noastre, iar clipa în care le vedem împlinite, o trăim ca pe o veşnicie, refuzând parcă să deschidem ochii, pentru a nu spulbera visul împlinit, pentru a nu scormoni în lumea aceea ideală, lumea pe care ne-o dorim fiecare. Fătuca pe care o cunosc din pruncia ei, a fost plămădită din vise, din multă iubire şi alint frumos de cântec.
Cântecul mamei Felicia i-a fost leagăn şi alint. Cântecul mamei i-a născocit un vis, în care credea, în care trăia şi în care plămădea la rândul ei, vise... vise. Visul ei era să cânte. Visul ei era să fie admirată, să fie în atenţia celor care îi vor sorbi glasul ca pe un pocal plin de ambrozie, din care se înfruptau zeii, să fie preţuită ca o crăiasă a cântecului. I-a dăruit Dumnezeu, un chip de Craiasă, cu ochi de căprioară pe care Simona îl înfrumuseţează cu bunătatea sufletului, înmiind astfel talantul cu care a fost hărăzită. S-a încăpăţânat să nu stea in umbra mamei, si cu un aplomb specific binsenitelor, a răzbit cu uşurinţă în lumea cântecului, având alături de ea talentul, munca, strădania şi desigur... visul ei de a urca scările succesului. Scormoneşte cu sârg încă prin lăzile de zestre ale sufletului ţăranilor ei, din care îşi are obârşia, înobilându-şi personalitatea, îmbrăcând straiele înaintaşilor ei, cu atâta eleganţă şi bucurie, definind astfel statutul de Crăiasă. Simona dăruieşte celor care o iubesc cântec şi surâs, zâmbete şi flori de cântec. A devenit un simbol al cântecului bihorean tânăr, fiind dorită de publicul care o poartă pe braţe, care o adoră, apropiindu-se definitiv de cântec, fiind solist profesionist la Ansamblul Profesionist Crişana din Oradea.
- Ce definiţie ai da tu cântecului, Simona?
- Cântecul este un vis, este o platoşă care mă apără, o mantie care mă acoperă, cântecul îmi dă aripi spre a zbura, cântecul este viaţă şi nemurire.
- Ai un model în cântec?
- E o întrebare retorică, bănuiţi răspunsul meu... desigur, mama - Felicia Costin. Iar acum, de când am intrat şi eu, cred, în această lume sublimă, îmi place mult Mihaela Petrovici şi glasul neasemuit al Otiliei Haragoş.
- Care sunt criteriile vestimentare pe care le uzitezi atunci când urci pe scenă?
- Ţăranca româncă a avut un pudism, un simţ cromatic şi o eleganţă în alegerea felului de a se îmbrăca. Respect întocmai acest principiu şi, întotdeauna, îmbrac straiele ţărăneşti în aşa fel încât să ''îmi stea bine''....
- Pe când... jucăm la o nuntă?
- De fiecare dată când sunt invitată să cânt... iar, să vă răspund în acelaşi ton, aştept peţitori... veniţi de naş?
- Oare cine te-ar putea refuza, privindu-te în ochii tulburător de frumoşi... în care se poate vedea că trăieşti viaţa ca pe un cântec.
Radu POTORAN
Comentarii
Nu există nici un comentariu.