Oamenii de ştiinţă au dezvăluit o legătură între genomul primilor Homo sapiens care au ajuns în Europa, în urmă cu 45.000 de ani, de la care se credea că nu ne-a rămas nicio moştenire genetică, şi cel al unor populaţii mult mai târzii, dintr-o perioadă a Paleoliticului cunoscută pentru statuetele lui Venus.

Descoperirea a fost realizată pe baza unor fragmente de cranii din situl arheologic Buran-Kaya III, situat în Peninsula Crimeea, la nord de Marea Neagră, excavate în urmă cu mai bine de zece ani. Este vorba de osemintele a doi indivizi, care datează din urmă cu 36.000 şi 37.000 de ani, ale căror genomuri au fost extrase recent cu ajutorul unor noi tehnici, potrivit unui studiu publicat săptămâna aceasta în jurnalul ştiinţific Nature Ecology & Evolution.

O echipă internaţională de cercetători a comparat genomurile lor cu date incluse în băncile de ADN şi, în special, cu cel mai vechi genom uman modern din punct de vedere anatomic din Europa, secvenţiat din craniul unei femei care a trăit în urmă cu aproximativ 45.000 de ani, descoperit pe teritoriul actualei Republici Cehe. Aceasta a fost o perioadă în care primii Homo sapiens veniţi din Africa au ajuns pe continentul eurasiatic, unde colonizarea s-a produs în valuri succesive. O parte a acestei populaţii de pionieri s-a stabilit în Asia într-o manieră durabilă deoarece a lăsat o moştenire genetică chiar şi în rândul populaţiilor din prezent.

Istoria a fost mai haotică pentru partea de populaţie care a ajuns în Europa, a cărei amprentă genetică nu a fost identificată până acum, ceea ce sugera că ar fi dispărut, pentru a fi „complet înlocuită", câteva mii de ani mai târziu, de un nou val de migraţie care i-a inclus pe oamenii din Buran-Kaya III, apropiaţi de noi din punct de vedere genetic, după cum a explicat pentru AFP Eva-Maria Geigl, director de cercetare în cadrul Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS) din Franţa şi coautoare a studiului.

Criza climatică

La originea acestui declin: o răcire a climei şi o aridizare, care au avut loc cu 45.000 - 40.000 de ani în urmă, agravată de o erupţie uriaşă a vulcanului din Phlegraean Fields (Campi Flegrei), care a acoperit o parte a Europei cu un nor de cenuşă. Această criză ecologică ar fi fost „suficient de gravă pentru a provoca dispariţia acestor primi (Homo) sapiens şi poate şi a neanderthalienilor", o altă specie umană care a dispărut în aceeaşi perioadă", a continuat specialista în genetică.

Însă, descoperirea urmelor lor în genomul oamenilor din situl din Crimeea sugerează că, în cele din urmă, o parte din această populaţie de pionieri a supravieţuit catastrofei. „A fost greu pentru toată lumea, dar trebuie să fi rămas câţiva indivizi în urmă, pentru că au lăsat în urmă o parte din genele lor", a explicat Thierry Grange, director de cercetare la CNRS şi coautor al studiului.

Descendenţii lor s-ar fi „încrucişat cu noii veniţi, după ce clima s-a încălzit şi a devenit mai umedă", a adăugat Eva-Maria Geigl.

O altă revelaţie: cei doi oameni din situl din Crimeea, ale căror rămăşiţe au fost de asemenea comparate cu genomuri mai recente, sunt legaţi genetic de populaţiile vest-europene asociate cu o cultură numită gravetiană din urmă cu 31.000 - 23.000 de ani. O cultură cunoscută pentru producţia de statuete feminine cunoscute sub numele de Venus, sau Dame de Brassempouy, o figurină din fildeş reprezentând un cap uman.

Săpăturile de la Buran Kaya III au scos la iveală obiecte destul de asemănătoare (unelte de piatră, placă în fildeş de mamut), însă arheologii dezbat legătura cu Gravetianul de vest. „Cele două producţii erau prea îndepărtate din punct de vedere geografic şi exista un decalaj de peste 5.000 de ani", a subliniat Thierry Grange.

Studiul oferă dovada genetică a faptului că această cultură gravetiană a provenit într-adevăr din est. Şi, în cele din urmă, că strămoşii noştri din Europa de Est au migrat spre vest, „contribuind la genomul europenilor de astăzi", a concluzionat Eva-Maria Geigl.